LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Teceul Mic

Sat aparţinător de comuna Remeţi, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe malul Tisei, între Remeţi şi Piatra; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1389 (Kis-Techu). Populaţie: 183 locuitori. Numele comun al locuitorilor: teceuan, -ă, teceuani, -e / teceuancă, teceuance. Porecla locuitorilor: viespari. Instituții: biserică greco-catolică ucraineană, sub formă de capelă (de zid, “Sfântul Mucenic Gheorghe”,1985-1992; fără iconostas; afectată de inundațiile din 1998 și 2001). Resurse naturale: curs de apă (râul Tisa), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Denumiri atestate: (1389) Kis-Techu, (1828, 1851) Tétső, (1913) Kistécső, (1968) Teceul Mic. Evoluția numelui localității: Teceu, Teceul Mic. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Teceu Mic (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).

Soluții etimologice. În monumentala lucrare Diplomele maramureşene, Ion Mihalyi de Apşa (1900) lansa ipoteza că “oppidelor Teceu şi Huszt” au fost întemeiate de ordinal cavalerilor teutoni, o dovadă în acest sens fiind chiar denumirea aşezării Teceu, care ar proveni de la apelativul teuton cu sensul de “persoană care face parte dintr-un ordin monahal, cavaleresc german” (< fr. teuton): “Numele Técsö =Teutcsh, ne aduce aminte pe cavalerii teutoni” (la fel ca şi numele vechi germane Huszt, cu ocne de sare şi mine de marmură şi Wasser, râu lângă Vişeu, cu urme de mine antice de metal). Câteva decenii mai târziu, informaţia e reluată într-o lucrare dedicată Maramureşului: “Localitatea (Teceu) a fost întemeiată de cavalerii teutoni, a căror existenţă în Maramureş e dovedită la 1213”. Replica a venit din partea lui Marian Nicolae Tomi (2005), profesor de istorie la Liceul “Bogdan-Vodă” din Vişeul de Sus, autorul lucrării Maramureşul Istoric în date: “1213. O diplomă, falsă, pusă în circulaţie de Kémény Joszef în 1855, ar fi atestat prezenţa în acest an a cavalerilor teutoni în Maramureş; fapt neconfirmat documentar până azi, însă a rămas bine înrădăcinat în mintea multor oameni, chiar şi a celor provenind din mediile intelectuale ale Maramureşului dar, cu siguranţă, nu în cele cu formaţie istorică. Totul este o frumoasă legendă”.

Istoricul Radu Popa (1970) emite opinia (pertinentă) că localitatea Teceul Mic a fost întemeiată “poate încă din veacul XIV, de locuitorii Teceului”. Cu alte cuvinte, de locuitorii din Teceul Mare, localitate în dreapta Tisei (azi, în Ucraina), care în anul 1329 era atestat ca oraş regal colonizat de saşi, iar în 1389 era notat Nog-Techeu şi era proprietatea magistrului Drag. După V. Frăţilă (2016), denumirea ar putea proveni din n.pers. ucr. Teačev > magh. Técsö. Numele actual al localității (Teceu) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară (Técsö). 

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).