Moment istoric la Seini: Sinagoga din oraș a fost restaurată și redată comunității ca spațiu cultural și de memorie

Orașul Seini a îmbrăcat haine de sărbătoare cu prilejul unui eveniment cu o profundă încărcătură emoțională și culturală: finalizarea lucrărilor de restaurare a fostei sinagogi din localitate. Clădirea de patrimoniu, rămasă timp de decenii o mărturie tăcută a trecutului, începe astăzi un nou capitol, fiind transformată într-un centru viu dedicat culturii, muzicii și dialogului.

Evenimentul a reuniti reprezentanți ai comunităților evreiești, oficialități locale, personalități culturale și cetățeni ai orașului, toți veniți să celebreze salvarea unui monument reprezentativ pentru identitatea locală.

Gabriela Tulbure, primarul orașului Seini:

„Astăzi nu inaugurăm doar o clădire restaurată. Redeschidem un loc care a făcut parte din viața unei comunități și care păstrează, între zidurile sale amintirea oamenilor care au trăit aici, au muncit, au iubit, s-au rugat și au sperat. Oameni pentru care Seini a însemnat acasă.

Această sinagogă a fost cândva un loc al credinței, al rugăciunii și al întâlnirii. Timp de decenii, clădirea a rămas o mărturie tăcută. Astăzi, după atâția ani de degradare și uitare, îi redăm demnitatea și îi oferim șansa unui nou început. Prin restaurare, salvăm nu doar o clădire de patrimoniu, ci și o parte din memoria și identitatea orașului nostru.

Ne dorim ca acest loc să devină, de acum înainte, un spațiu al culturii, al muzicii, al memoriei și al dialogului dintre oameni. Cred că datoria noastră este să construim pentru viitor fără să uităm trecutul. Patrimoniul nu înseamnă doar clădiri și arhitectură. Înseamnă rădăcini, identitate și respect față de oamenii care au trăit înaintea noastră și care au contribuit, fiecare în felul său, la ceea ce este astăzi comunitatea noastră. În anul 1941, comunitatea evreiască din Seini număra 712 persoane. În spatele acestui număr se aflau părinți și copii, bunici și nepoți, familii care împărțeau aceeași viață de zi cu zi și care contribuiau la povestea acestui oraș. Oameni care au făcut parte din comunitatea noastră și al căror loc în istoria Seiniului nu trebuie uitat.

Astăzi, ne dorim să le aducem un omagiu simplu, dar plin de semnificație. Am pregătit 712 luminițe, câte una pentru memoria fiecăruia. Astăzi, această sinagogă începe un nou capitol al existenței sale. Mă bucur că, împreună, am reușit să contribuim la salvarea acestui monument de patrimoniu și să îi oferim o nouă viață. Este o realizare de care comunitatea noastră se poate bucura și pe care avem responsabilitatea să o păstrăm.

De acum înainte, ne dorim ca între aceste ziduri să răsune muzica, să se întâlnească artiștii și să se nască noi experiențe culturale. Ne dorim ca acest spațiu să aducă oamenii împreună, să încurajeze dialogul și să transforme memoria trecutului într-o sursă de inspirație pentru viitor.

Un rol esențial în această misiune îl va avea și Muzeul Evreilor din Ardeal, care își propune să păstreze mărturiile trecutului și să transmită generațiilor viitoare istoria comunităților evreiești din această regiune, contribuția lor la viața localităților și locul lor în istoria noastră comună. Pentru că o comunitate care își cunoaște trecutul își înțelege mai bine prezentul și poate construi mai responsabil viitorul.

Doresc să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest proiect: echipei de implementare, proiectanților, constructorilor, si tuturor celor care au crezut în valoarea acestei inițiative și au contribuit la împlinirea ei. Mulțumesc reprezentanților comunităților evreiești pentru prezența și apropierea lor de acest moment. Mulțumesc tuturor invitaților care ne onorează astăzi și care, prin prezența lor, dau acestei zile o semnificație aparte. Adresez, de asemenea, mulțumiri CL și tuturor celor care au înțeles că salvarea patrimoniului nu este o cheltuială fără rost, ci o investiție în identitatea și viitorul comunității noastre.

Îmi doresc ca această fostă sinagogă să devină un loc viu, deschis, tuturor celor care îi trec pragul. Un loc în care muzica să unească oameni, cultura să deschidă drumuri, iar memoria să fie păstrată cu demnitate. Un loc în care diferențele de credință, limbă sau origine să nu ne despartă, ci să ne amintească de bogăția pe care o aduce conviețuirea”.