NOSTALGIA DUPĂ COMUNISM (13). Doar membrii de partid ocupau funcţii de răspundere
Partidul Comunist Român (PCR) era, înainte de 1989, singura formaţiune politică legală. Partidele istorice fuseseră interzise de către comunişti în 1947, aşa că aceia care doreau să facă politică trebuiau să se orienteze spre PCR. Mulţi au văzut însă înscrierea în partid şi activitatea propagandistică drept un mijloc prin care puteau să reuşească în viaţă.
Romică Breban este pensionar din Ministerul de Interne, unde a fost criminalist. Spune că atunci când a fost făcut membru de partid s-au cules referinţe despre el (comportarea în societate, la locul de muncă etc.), apoi fiind recrutat pentru şcoala de miliţie. „A fi membru de partid însemna ceva de calitate”, spune fostul criminalist. Spune că refuzul înscrierii în partid nu se lăsa cu pedepse, dar este de părere că aceia care nu acceptau statutul de membru de partid aveau probleme cu promovările în funcţie. „Cineva ţinea o evidenţă. Nu prea erau cazuri de refuz!”, spune Romică Breban. Primirea în partid nu era simplă. Persoana vizată era analizată în amănunt.
„Se umbla pe la locul de muncă, unde erau şi membri de partid, aveai nevoie de o recomandare de la un membru PCR care era bine văzut în organizaţie”, spune pensionarul din Chiuzbaia.
Dacă treceai prin filtrele selecţiei, se aduna BOB (Biroul Organizaţiei de Bază), unde se prezenta situaţia candidatului. „Erau ridicări de cuvânt din partea unor membri care te cunosc şi supunerea la vot să fii primit în PCR. Înainte trebuia studiat statutul, din care, la adunare, ţi se puneau şi întrebări”, îşi aminteşte fostul membru de partid.
Profesorul pensionar Cornel Cosmuţa a intrat în PCR târziu, fiind membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) până pe la vreo… 40 de ani. Este fiu de fost deţinut politic. Tatăl său era învăţător, simpatizant al liberalilor şi a ajuns la Canalul Dunăre-Marea Neagră. El şi-a povăţuit feciorul să devină profesor de limbă rusă, pentru a nu avea parte de chinurile prin care trecuse el. Cu toate astea, absolventul de Filologie Rusă-Română nu a fost socotit demn să fie primit în partid. Ce-i drept, nici el nu se înghesuia… Nu îşi mai aminteşte dacă a fost primit în UTC în timpul facultăţii, la Cluj, sau după ce a revenit în Şomcuta Mare. Spune că a fost criticat pentru originea nesănătoasă, dar şi pentru atitudinea sa, contrară moralei comuniste, chiar şi când nu era membru de partid. A fost primit în PCR doar când urma să fie promovat în funcţia de director al şcolii generale din Buciumi. Nu era indicat să se vadă că sunt elemente valoroase, care merită promovate, în afara partidului. Schimbarea statutului nu a însemnat mare lucru pentru profesorul Cosmuţa. „Habar n-am ce avantaje mi-a adus, n-am simţit nimic. Eu am cotizat numai”, povesteşte şomcuteanul. (Ioan BUDA ŢEŢU)
Credit text: Baia Mare de altădată. 1945-1989, un proiect Glasul Maramureșului.
Post Scriptum: În vara anului 2025, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, s-a realizat un sondaj de opinie (INSCOP) prin care s-a măsurat percepția pe care o au românii față de regimul comunist: 55,8% dintre respondenți au considerat că „regimul comunist a fost mai degrabă un lucru bun pentru România”, iar 66.2% dintre români au declarat că au o părere bună sau foarte bună despre Ceaușescu.
