OPINIA LUI ȚIBULEAC. Papa Leon al XIV-lea în Franța: o vizită despre sufletul Europei

Vizita Papei Leon al XIV-lea în Franța nu este doar o călătorie apostolică și nici simpla întâlnire dintre șeful Bisericii Catolice și una dintre marile puteri ale Europei. Dincolo de protocol, de mulțimile de credincioși și de imaginile de la Paris și Lourdes, această vizită pare construită în jurul unei întrebări mult mai mari: ce mai rămâne din om, din credință și din ideea europeană într-o lume care progresează tehnologic cu o viteză extraordinară, dar pare să-și piardă tot mai ușor reperele?

Franța nu putea fi o scenă neutră pentru o asemenea întrebare. Este țara marilor catedrale și, în același timp, una dintre patriile secularismului modern. Este Franța lui Pascal și Voltaire, a sfinților și a Revoluției, a Notre-Dame și a laïcité. Tocmai de aceea, venirea lui Leon al XIV-lea aici, între 25 și 28 septembrie 2026, depășește dimensiunea unei vizite religioase.

Un Papă într-o Franță secularizată

Leon al XIV-lea nu a venit într-o Franță triumfal catolică. Acea Franță aparține istoriei. A venit într-o societate plurală și profund secularizată, dar în care apare un fenomen interesant: creșterea numărului adulților și tinerilor care cer botezul. Nu putem vorbi despre o „recreștinare” a Franței, însă fenomenul sugerează că religia nu a dispărut odată cu modernitatea.

Poate că tocmai modernitatea produce din nou anumite întrebări religioase. Știința poate explica enorm despre univers, iar inteligența artificială poate produce texte, imagini și decizii într-un ritm inimaginabil până recent. Dar tehnologia nu răspunde automat întrebărilor fundamentale: Pentru ce trăiesc? Ce îi datorez celuilalt? Ce înseamnă demnitatea? Ce este binele? Ce facem cu suferința?

Aici se află una dintre cheile vizitei.

De ce UNESCO și de ce inteligența artificială?

Una dintre opririle importante ale Papei nu a fost într-o biserică, ci la UNESCO. Alegerea este simbolică: Leon al XIV-lea a vorbit într-un loc dedicat educației, științei și culturii, adică tocmai instrumentelor prin care omenirea încearcă să-și construiască viitorul.

Mesajul său nu este împotriva progresului. Întrebarea este alta: progres către ce? Putem construi mașini tot mai inteligente, dar devenim noi mai înțelepți? Putem comunica instantaneu cu întreaga planetă, dar ne înțelegem mai bine? Putem delega algoritmilor tot mai multe decizii, dar cine va răspunde moral pentru ele?

De aici și preocuparea Papei pentru inteligența artificială. În centrul mesajului său se află ideea că tehnologia trebuie să rămână în serviciul omului, nu omul să ajungă subordonat logicii tehnologiei. Este una dintre marile întrebări ale secolului XXI: ce înseamnă demnitatea umană într-o lume în care mașinile vor putea face tot mai multe dintre lucrurile pe care le consideram exclusiv umane?

Paris și Lourdes: puterea și fragilitatea

Imaginea mulțimilor adunate la Paris este importantă tocmai pentru că apare într-una dintre capitalele secularizării occidentale. Nu dovedește o întoarcere generală a Franței la catolicism, dar arată că religia poate deveni minoritară fără să devină irelevantă.

Apoi vine Lourdes, iar contrastul este extraordinar. Parisul reprezintă puterea, politica și modernitatea. UNESCO reprezintă cunoașterea. Lourdes reprezintă vulnerabilitatea: boala, suferința, speranța și nevoia de celălalt.

Mesajul implicit este puternic. Într-o epocă obsedată de performanță, productivitate și optimizare, creștinismul afirmă că valoarea unei vieți nu depinde de eficiența ei. Omul bolnav, bătrân, vulnerabil sau dependent de ceilalți nu are o demnitate mai mică.

Dar Lourdes înseamnă pentru această vizită și confruntarea Bisericii cu propriile răni. Leon al XIV-lea s-a întâlnit cu victime ale abuzurilor sexuale comise în mediul eclezial. Este un moment esențial, pentru că o instituție care vorbește lumii despre moralitate trebuie să accepte să fie judecată după standardele morale pe care ea însăși le proclamă. Nu este suficient regretul; este nevoie de adevăr, responsabilitate, protecția victimelor și prevenirea repetării abuzurilor.

Metz și întrebarea europeană

Ultima etapă a călătoriei, Metz, introduce explicit tema Europei, a păcii și a unității. Alegerea orașului este simbolică. Este un spațiu de frontieră, într-o regiune unde istoria Franței și Germaniei s-a întâlnit când prin cultură, când prin război, și este legat de memoria lui Robert Schuman, unul dintre părinții construcției europene.

Europa unită s-a născut și din memoria catastrofei. Proiectul european nu a fost numai economic, ci și încercarea de a face imposibilă repetarea războaielor care distruseseră continentul. Astăzi, când războiul a revenit în Europa, această memorie capătă din nou greutate.

Europa discută permanent despre economie, apărare, migrație, energie, competitivitate, reglementări și tehnologie. Toate sunt necesare. Dar mult mai rar își pune întrebarea fundamentală: ce fel de civilizație vrem să fim?

Aici se întâlnesc mesajul religios și cel european al vizitei. Nu trebuie să fii catolic pentru a considera întrebarea legitimă. O constituție poate spune cum funcționează statul, dar nu pentru ce merită să trăiești. Piața poate stabili prețuri, dar nu valori morale. Un algoritm poate optimiza o decizie, dar nu poate hotărî singur ce este dreptatea.

Franța ca oglindă a Europei

Privită în ansamblu, călătoria lui Leon al XIV-lea are o arhitectură sugestivă: la Élysée întâlnește puterea politică, la UNESCO lumea culturii și științei, la Notre-Dame memoria creștină, la Paris mulțimea și generația tânără, la Lourdes suferința și propriile răni ale Bisericii, iar la Metz Europa și pacea.

Luate separat, sunt simple etape. Luate împreună, formează un discurs despre omul european.

Franța este locul potrivit pentru acest discurs deoarece concentrează aproape toate contradicțiile Europei contemporane: este creștină printr-o mare parte a istoriei sale și seculară prin organizarea statului; are Notre-Dame și UNESCO, Lourdes și inteligență artificială, memoria sfinților și memoria victimelor Bisericii.

De aceea, poate că întrebarea fundamentală pe care Leon al XIV-lea o lasă Franței și Europei este aceasta: poate exista o modernitate care să nu uite omul?

Adevărata confruntare a secolului nostru s-ar putea să nu fie între religie și știință sau între credincioși și necredincioși, ci între două concepții despre progres. Una spune că tot ceea ce putem face, mai devreme sau mai târziu, vom face. Cealaltă ne obligă să întrebăm înainte: dacă putem face ceva, înseamnă neapărat că trebuie să o facem?

Prima întrebare este tehnologică. A doua este morală. O civilizație matură are nevoie de amândouă.

După ce imaginile cu Papa vor dispărea de pe ecrane și mulțimile se vor risipi, valoarea acestei vizite nu se va măsura în fotografiile protocolare sau în numărul participanților, ci în întrebările pe care le lasă în urmă: Ce înseamnă omul în epoca inteligenței artificiale? Ce mai poate uni Europa? Poate Biserica să vorbească despre vindecarea lumii fără să continue vindecarea propriilor răni? Și poate o societate foarte avansată să rămână cu adevărat umană dacă ajunge să creadă că totul poate fi măsurat, cumpărat, optimizat și transformat în date?

Poate că acesta este sensul cel mai profund al vizitei lui Leon al XIV-lea în Franța. Pentru că o civilizație nu intră în criză numai atunci când nu mai găsește răspunsurile. Criza adevărată începe atunci când încetează să-și mai pună întrebările esențiale.

Farmacist Gheorghiță Țibuleac