OPINIA LUI ȚIBULEAC. România sub presiunea piețelor financiare. Cât costă instabilitatea politică?

România se confruntă cu o combinație periculoasă: deficite ridicate, instabilitate politică, deprecierea leului și creșterea costurilor de finanțare. Piețele financiare transmit semnale de avertizare, iar consecințele economice pot deveni tot mai serioase.

Cursul euro a ajuns la aproximativ 5,27 lei, iar randamentul obligațiunilor românești pe zece ani a urcat în jurul valorii de 7,45%. Aceste evoluții indică presiuni asupra monedei naționale și asupra finanțării datoriei publice. Nu există însă suficiente informații publice care să confirme că BNR ar fi abandonat anumite praguri valutare sau că investitorii ar fi retras deja miliarde de euro.

Problema României este structurală, nu doar politică. Deficitul bugetar a atins 8,7% din PIB în 2024, iar deficitul de cont curent a depășit 8%. Fondul Monetar Internațional a avertizat asupra vulnerabilităților fiscale și a necesității unor măsuri credibile de consolidare bugetară.

În august 2026, agenția Fitch a menținut ratingul României la BBB-, cu perspectivă negativă. Instabilitatea politică și dificultățile continuării reformelor fiscale reprezintă riscuri importante.

Întâlnirea reprezentanților României cu investitorii de la JPMorgan, la New York, trebuie privită în acest context. Investitorii nu urmăresc doar promisiunile guvernamentale, ci și capacitatea autorităților de a le transforma în rezultate concrete. Nu există însă dovezi publice suficiente pentru a atribui actualele turbulențe acestei întâlniri.

Ce se întâmplă dacă presiunile financiare continuă?

Deprecierea leului poate alimenta inflația prin scumpirea importurilor. Creșterea randamentelor obligațiunilor poate majora cheltuielile statului cu dobânzile și poate influența costurile creditării pentru populație și companii.

Banca Națională poate interveni pentru limitarea fluctuațiilor excesive, dar politica monetară nu poate compensa permanent dezechilibrele bugetare.

Celebrul economist Walter Bagehot a explicat încă din secolul al XIX-lea importanța furnizării lichidității în perioadele de panică financiară. Principiul său rămâne relevant, dar nu presupune apărarea necondiționată a unui anumit curs valutar.

În 2012, Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, a devenit celebru prin expresia „Whatever it takes”, referitoare la angajamentul instituției de a apăra moneda euro în limitele mandatului său. Episodul demonstrează importanța credibilității instituționale, deși situația României este diferită.

Poate ajunge România să solicite ajutorul FMI?

Această posibilitate nu trebuie confundată cu o certitudine. Un program internațional de asistență ar depinde de evoluția finanțării, de măsurile fiscale și de deciziile autorităților. Nu există dovezi că intervenția FMI ar urma inevitabil în următoarele două luni.

România dispune încă de instrumente pentru gestionarea dezechilibrelor, dar eficiența lor depinde de decizii economice coerente și de capacitatea instituțiilor de a le implementa.

CONCLUZIE

Piețele financiare nu votează guverne, dar stabilesc prețul riscului. Atunci când încrederea investitorilor scade, finanțarea devine mai scumpă, iar efectele se pot transmite treptat întregii economii.

Formarea unui guvern stabil poate contribui la reducerea incertitudinii, însă nu reprezintă, în sine, o soluție pentru deficitele României. Esențiale rămân măsurile fiscale, credibilitatea angajamentelor și aplicarea reformelor.

Instabilitatea politică are un cost economic. Iar atunci când acest cost crește, consecințele nu se opresc la ușa Parlamentului: ele pot ajunge în bugetul statului, în activitatea companiilor și, în cele din urmă, în buzunarul fiecărui cetățean.

Farmacist Gheorghiță Țibuleac

(Corespondent Ocna Șugatag)