PUNCT DEVEDERE. Despre dualismul iscoadelor
Sfânta Scriptura, considerată a fi cel mai bogat izvor de istorie, ne relatează în paragrafele sale (Evanghelia după Matei, Faptele Apostolilor) cea mai mare trădare din era noastră.
Iuda Iscarioteanul, unul din cei 12 apostoli ai lui Isus, este de departe cel mai versat spion ce a făcut un joc dublu, un joc din care toți urmașii lui în trădare au învățat cum să-și vândă semenii, cum să-și trădeze apropiații.
Versatilitatea iscoadei din proximitatea Mântuitorului a fost studiată și analizată de toți cei dedicați științei exacte a minții și a comportamentului uman.
Emoția, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea celor ce aleg să trădeze, au fost aspecte pe care le-am monitorizat îndeaproape în interacțiunea mea profesională cu diverși indivizi ce alcătuiau portretul celui apt de a oferi informații despre lumea pegră și nu numai.
Înainte de-a asculta o persoană ce oferă în mod voluntar informații, trebuie să te preocupe motivarea gestului întreprins de acesta. Încerci, prin dialog și tatonări discrete, să găsești motive, să-i descoperi vulnerabilități, să-i pătrunzi în gânduri și ajuns între ideile lui încâlcite, să-l descoși asemeni croitorului când greșește tivul operei sale.
Tandrețea abordării este asemeni curtării unei domnițe cu stol de fluturași în stomac.
Deși ai crede că turnătorul, oricare ar fi el, are un curaj nebănuit atunci când oferă, uneori gratuit, alteori pentru niscaiva arginți, subiecte delicate sau deocheate din viața apropiaților, țin să contrazic această percepție novicială și să argumentez prin expertiza proprie că sfiala și reticența delatorului sunt punctele sale nevralgice.
Delațiunea este o afecțiune malignă. Probabil, geneticienii au găsit sau vor găsi gena pârei și atunci, supoziția mea că delatorul este combinația nefericită dintre un mitoman și un monstru lipsit de morală va putea fi dovedită științific.
Abordarea unui asemenea individ trebuie privită cu scepticism. Nu trebuie să uităm, înainte de a da ascultare unui sifonar, că: cine trădează, te trădează.
Niciodată turnătorul nu are încredere deplină în cel ce-i ascultă delațiunea. Reciprocitatea este valabilă. Dacă cel îndrituit să verifice stări de fapt expuse ca fiind certe de către delator, nu aplică coerciția dorită și bănuită a fi corectă de către cel ce o deține și expune cu o acuratețe aproximativă, delatorul se va îndrepta spre superiorii celui ce i-a oferit ascultare și va creiona relații imaginare de-o presupusă complicitate între verificator și presupusul suspect.
Întotdeauna pârâșul va încerca să-l descoase pe cel desemnat să-i dea ascultare și, inevitabil, să-i afle superiorii şi eventualele vicii. Astfel, își asigură o altă pârghie de a-și duce planul răzbunării la bun sfârșit.
Doar naivii și inocenții oferă informații fidele. Cei ce îndemnați lăuntric de viciul egoismului și al invidiei se vor prezenta benevol în fața voastră pentru a vă pune pe tavă marile lor descoperiri, priviți-i și tratați-i ca pe niște frustrați ai momentului.
Dacă le vei închide ușa și nu vei da dovadă de paciență, vei deveni inamicul pe care-l va ,,lucra” în episoadele lui fantasmagorice ulterioare.
Motivația turnătorului de a furniza informaţii mai multor ,,avizi de cunoaştere” este potențată atunci când se urmăreşte obținerea de foloase materiale de pe urma delațiunii. Delatorul nu consideră ca fiind un viciu ceea ce face. Pot spune că ridică delațiunea la rang de virtute.
Modernismul s-a instalat și la această tagmă. Astăzi nu mai sărută sau imbrățisează atunci când își vinde aproapele. Astăzi creionează rapoarte, întocmește note și înregistrează cu tehnici sofisticate așa-zisele defecte ale rivalilor sau ale celor ce-l domină intelectual.
Atunci când delatorul ajunge printr-o întâmplare nefericită în fruntea unei obști, alimentează această obște cu propriile sale himere. Dacă vreun răzvrătit își expune nemulțumirea, se va face negru de mânie, își va așeza coccisul pe scaun și va face ceea ce știe el mai bine. Va pârî. Pentru a-și proteja scaunul, este în stare să-și vândă mama, tatăl, fratele.
Dacă te vei întreba cum poți recunoaște un trădător, îți recomand să fii circumspect, să fii atent, să fii sincer cu tine însuţi, să-ți privești interlocutorul în ochi și, dacă el nu posedă nici una din aceste minime calități, dacă se va lamenta și-și va bârfi apropiații fără ca pe tine să te cunoască suficient de bine, să știi că există toate şansele să fii următoarea lui victimă.
Închei prin a-l cita pe scriitorul grec Plutarh, scriitor care, la rândul lui, îl citează pe Iulius Cezar care, într-o discuție cu regele trac Rhoemethalkes, spunea: ,,Iubesc Trădarea, dar îmi este urâcios trădătorul!” (din vol. Eroziunea elitelor, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2024)
Dorin Ioan Coste
