RETRO. Vă mai amintiți de Alimentările de altădată?

Poveste pentru cei născuți după 1989, dar care acum au drept de vot. A fost odată ca niciodată (pe vremea părinților și a bunicilor voștri) un regim politic nimicitor, care a pus în fruntea țării noastre un dictator, pe care îl chema Roșu Împărat (De ce îl chema așa? Pentru că iubea această culoare, care, zicea el, simbolizează sângele. Da, sângele vârsat de poporul român care s-a opus ca el să ajungă la putere… mă rog, ceva în genul ăsta). Pasiunea acestui conducător, prieten bun cu Țarul de la răsărit, era să înfometeze poporul. Magazinele în care se vindeau produse alimentare se numeau, logic, Alimentara. Bineînțeles că rafturile erau pline (de conserve de legume și de pește, borcane cu dulceață și compoturi, siropuri de fructe și băuturi alcoolice). Alimentele de bază? Da, erau, dar se dădeau pe cartelă, măsurat, la fiecare persoană în parte: o jumătate de litru de ulei, un kilogram de zahăr, un kilogram de făină… Și restul? Restul mergea la export. Ce zicea opoziția? Păi opoziție nu prea era, că era scoasă în afara legii, iar liderii băgați la închisoare. De ce nu s-a împotrivit poporul? Păi s-a împotrivit și l-a băgat și el la închisoare. Toată țara era o mare închisoare. Nu intra nimeni și nu ieșea nimeni decât pe bază de viză. Cum cine dădea viza? Roșu Împărat… mă rog, acoliții lui. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.

Ați răsuflat ușurați că e doar o poveste, nu-i așa? Dar poate părinții și bunicii voștri poate sunt de altă părere. Ia întrebații dacă au făcut și ei parte din această poveste.

Așa că, data viitoare când mergeți la cumpărături, gândiți-vă la Alimentările de altădată.