CA ÎN ARDEAL. Servus!, o formulă de salut de origine latină
A saluta atunci când te întâlnești cu un cunoscut sau când vorbești la telefon cu o persoană (indiferent că o cunoști sau nu) este o dovadă de bun simț și de un act de politețe. La noi în țară, formele de salut diferă în funcție de regiunea geografică. Astfel, bucureștenii se salută destul de protocolar, cu Bună! sau Bună ziua!. În Transilvania și în Maramureș folosesc formula Servus! În zona vestică, prin Banat, se mai folosește și formula Ciau! În rândul tinerilor mai auzim formule de genul Salve!, Salutare!, Salut!, Noroc!, Hello. La noi, în Maramureș, mai demult se folosea și salutul „Noroc bun!”, pe care băieșii l-au revendicat, ulterior, aproape în exclusivitate.
Servus (cu variantele serbus, serus), este o formulă de salut cu sensul iniţial de “sunt sclavul tău”, “sunt la dispoziţia ta”. Termenul este specific în Transilvania şi Maramamureș, deoarece a fost importat de administrația austriacă. Acest termen este utilizat şi în Austria (servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părţile sudice ale Germaniei, Croaţia (serbus), Polonia (serwus), estul Sloveniei şi vestul Ucrainei. În limba română, derivă din germ. Servus (potrivit dicționarelor Academiei – DEX, MDA), care la rândul său are la bază lat. servus “servitor, sclav”.
Dar indiferent de formula de salut, potrivit Codului bunelor maniere, să nu uităm că, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalţi trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar aceştia trebuie să salute la rândul lor. Este politicos să răspundem oricărui salut.
