Cronicile lui Coste. Eleganță și rafinament versus grobianism și trivialitate

În dansul etern al existenței umane, două forțe opuse se ciocnesc:

– eleganța și rafinamentul, temple ale spiritului nobil, față în față cu

– grobianismul și trivialitatea, mlaștini ale impulsului sălbatic.

Eleganța nu e doar o haină cusută fin, ci o atitudine interioară – un filtru al gesturilor, al cuvintelor și al relațiilor.

Imaginează-ți un diplomat la o masă rotundă, unde fiecare frază curge ca un vin vechi, dezvăluind nu doar informații, ci și respect pentru celălalt. Rafinamentul, aliatul ei, șlefuiește colțurile ascuțite ale sufletului, transformând haosul în armonie, precum un grădinar care taie buruienile pentru a lăsa să răsară trandafirii.

Pe de altă parte, grobianismul și trivialitatea sunt furtuni dezlănțuite, unde vorbele rănesc ca niște cuțite ruginite, iar gesturile ignoră granițele bunului-simț. Ele prosperă în spații unde trivialul devine rege: conversații despre nimicuri meschine, glume grosolane care strivesc demnitatea, sau atitudini de “băiat de cartier” mascate sub umor.

Gândește-te, cititorule, la un politician corupt care urlă insulte în Parlament, reducând dezbaterea la un ring de box verbal – aici, trivialitatea erodează fundațiile societății, lăsând în urmă doar scrumul resentimentului.

De ce această bătălie contează?

Pentru că eleganța ridică omul spre divin, inspirând creativitate și conexiuni autentice, în timp ce grobianismul îl trage în noroiul animalic, hrănind diviziuni și stagnare.

În astrologie, de pildă, Berbecul impulsiv poate aluneca spre trivialitate dacă nu e temperat de Venusianul rafinament al Balanței.

Alegerea e a noastră: să fim stâlpi de cristal sau gropi de nămol?

Rafinamentul nu e moștenire, ci exercițiu zilnic – o artă a vieții care transformă banalul în etern.

Am zis,

Dorin Ioan COSTE – de Ciolt