PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (IV). Gabriel Zetea: Mirosul și gustul cărților care ne-au format

„În anii adolescenței mele, cărțile îmi erau cei mai buni prieteni. Nu exista internet, iar până târziu, prin gimnaziu, nici măcar televizorul nu avea program decât foarte puține ore pe zi. Lumea noastră era diferită. Mai liniștită, mai așezată și, poate fără să ne dăm seama atunci, mult mai apropiată de lectură și de emoția sinceră a descoperirii prin carte.

Țin minte și acum mirosul cărților din bibliotecă. Un miros aparte, pe care nu îl poți explica ușor, dar pe care îl recunoști imediat. Miros de hârtie, de cerneală, de rafturi vechi și de timp petrecut în liniște. Pentru generația noastră, acesta era mirosul cunoașterii și al copilăriei. Deschideai o carte și parcă intrai într-o altă lume. Fiecare volum avea nu doar o poveste, ci și o identitate a lui: unele miroseau a nou, altele purtau în ele anii și mâinile celor care le citiseră înaintea noastră.

Iar gustul cărților print… poate că sună ciudat pentru cei care au crescut cu telefoanele în mână, dar pentru noi lectura avea cu adevărat un „gust”. Gustul serilor petrecute citind până târziu, gustul emoției cu care așteptai să afli finalul unei povești, gustul acelor zile în care mergeai la bibliotecă și plecai acasă cu brațele pline de cărți. Era un gust al răbdării, al liniștii și al bucuriei sincere de a descoperi ceva nou.

Fiecare dintre noi avea biblioteca plină de cărți, iar volumele acelea nu erau simple obiecte pe rafturi. Erau adevărate comori. Citeam enorm, iar lectura făcea parte firesc din viața noastră de zi cu zi. Astăzi, dacă reușesc să mă exprim într-un anumit fel, dacă am învățat să înțeleg mai bine oamenii și să comunic cu ei, asta se datorează în foarte mare măsură și sutelor sau poate chiar miilor de cărți pe care le-am citit de-a lungul timpului. Cartea te formează în tăcere. Îți așază gândurile, îți îmbogățește vocabularul și îți deschide sufletul fără să îți dai seama.

La școală ni se cerea să citim zeci de cărți pentru materiile predate de profesori, dar lectura nu era percepută ca o obligație, era o aventură. Ne împrumutam cărțile între noi și le păstram cu mare grijă, aproape cu teamă să nu le stricăm. Îmi amintesc și acum emoția cu care primeam o carte bună de la un coleg sau bucuria sinceră de a descoperi un titlu nou într-o bibliotecă.

Aveam abonamente la toate bibliotecile din oraș și am petrecut multe ore în sălile de lectură, inclusiv în biblioteca facultății. Era o atmosferă pe care nu o voi uita niciodată: liniștea aceea profundă, foșnetul paginilor, mirosul de carte și sentimentul că fiecare pagină citită îți mai deschide o fereastră către lume.

Și astăzi prețuiesc enorm cărțile. Din păcate, adevărul este că nu mai apuc să citesc atât cât mi-aș dori. Timpul liber este extrem de limitat, iar internetul este mereu acolo, la îndemână, rapid și comod. Trăim într-o lume în care totul se consumă pe fugă. Citim titluri, rezumate, postări scurte. Însă nimic nu poate înlocui emoția unei cărți ținute în mână.

Cred că locul cărții clasice într-o lume tot mai digitalizată rămâne esențial. O carte print are suflet. Are miros, are greutate, are viață. Îți rămâne în memorie altfel decât un text citit pe un ecran. Poate că tehnologia ne oferă acces mai rapid la informație, dar cartea rămâne cea care ne învață răbdarea, profunzimea și bucuria sinceră a lecturii.

Mi-aș dori ca generațiile de astăzi să descopere măcar puțin din emoția pe care o trăiam noi atunci când deschideam o carte nouă. Pentru că, dincolo de internet, telefoane și inteligență artificială, cărțile print rămân unele dintre cele mai frumoase lucruri care pot forma un om”.

Gabriel Zetea,

președintele Consiliului Județean Maramureș

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Campania invită cititorii, autorii, profesorii, bibliotecarii și toți cei interesați de cultură să își exprime punctul de vedere asupra temei propuse, într-un spațiu de dezbatere deschis și liber. Contribuțiile nu sunt limitate ca dimensiune, organizatorii încurajând opinii autentice, personale și argumentate.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște