DOI ANI DE RĂZBOI (III). Vasile Vlașin: ”Refugiații au fost mințiți și păcăliți de Guvernul României”
În cadrul campaniei derulată de Glasul Maramureșului cu ocazia împlinirii în curând a doi ani de când a izbucnit războiul din Ucraina, am realizat un interviu cu Vasile Vlașin, fondatorul Asociației Părinți Salvatori, care s-a implicat din primul moment în gestionarea crizei refugiaților. După doi ani de zile, am dorit să vedem cum s-au integrat ucrainenii care au fugit din calea războiului și câți dintre ei au rămas în județul nostru. Vorbim în special de femei cu copii mici sau de persoane vârstnice. Cu toate că populația s-a arătat solidară față de suferința ucrainenilor, statul s-a implicat doar până într-un punct în a le oferi vecinilor noștri ajutorul financiar de care au atâta nevoie.
REPORTER: Cum arată acum situația refugiaților din Maramureș, la doi ani de la izbucnirea războiului din Ucraina?
VASILE VLAȘIN: În momentul de față numărul refugiaților care au rămas în Maramureș s-a redus la aproape 30% față de ceea ce era anul trecut de exemplu. Refugiații au fost mințiți și păcăliți de Guvernul României. De anul trecut, din luna iunie, ajutorul pe care l-a promis statul român și guvernul român refugiaților, nu a mai fost oferit. Cu salariul minim pe economie din România nu au cum să se descurce în primă fază. După ce prind un pic de cheag probabil că reușesc să aibă cele necesare cât de cât, probabil că ar reuși să se descurce, dar atunci când trebuie să ai totul de la zero nu au cum să facă asta cu salariul minim pe economie.
R: Foarte mulți refugiați s-au întors în Ucraina. Cine a ales să plece acasă?
V.V.: Pentru că mulți nu au mai reușit să se descurce fără ajutorul financiar din partea statului, au încercat să găsească alte variante, alte soluții. Cei care erau tineri și își puteau găsit un loc de muncă în străinătate, au plecat în vestul Europei. Asta în timp ce noi aducem pakistanezi în Baia Mare ca să muncească. Nu am putut să integrăm oamenii aceștia, cu care suntem mult mai apropiați nu doar geografic ci și ca și cultură. Importăm nepalezi și srilankezi, dar asta a fost alegerea guvernului României să-i trateze cu înșelăciune. Dintre cei care s-au întors în Ucraina, cei mai mulți sunt vârstnici, oameni fără copii. Cei cu copii mici e clar că nu puteau să fie atât de sinucigași și să se întoarcă într-o țară aflată în război.
R: Avem și exemple de ucraineni care au reușit să se integreze și să rămână în Maramureș?
V.V.: Avem foarte mulți, cam 30%, care și-au găsit un loc de muncă în Baia Mare și situația lor familială le permite să lucreze. Spre exemplu, o mamă cu doi copii, dar care o are și pe bunica cu ea. Bunica stă cu copiii și mama poate să meargă la muncă. Celor care au rămas, noi am încercat în continuare să le oferim sprijin, să le oferim ajutor la nivelul la care am avut resurse. Din când le oferim pachete cu alimente, atunci când reușim să primim donații de la diverși sponsori. Mai aducem din Oradea, din București, din străinătate, dacă mai găsim pe plan local și în felul acesta încercăm să-i mai ajutăm un pic la coșul zilnic.
Celelalte forme de ajutor le-am păstrat. Avem peste 40 de voluntari care sunt ucraineni, sunt dintre ei și lucrează pentru ceilalți, pentru persoanele vârstnice, pentru cele bolnave. Au la dispoziție trei mașini ale mele pe care ei le folosesc la transport la spital , pentru transport dacă trebuie să primească ceva pachet de acasă sau trebuie să trimită ceva. Îi mai ajutăm cu diverse acte, dacă trebuie să se ducă în Ucraina să-și refacă unele acte.
R: Avem și cazuri de ucraineni care au murit în Maramureș, ducând dorul de casă. Ce s-a întâmplat?
V.V.: Avem și refugiați care au murit aici. În ultimele 6 luni am înmormântat patru dintre ei. Unul, în vârstă de 88 de ani, dar nu vârsta a fost cea care l-a omorât, ci o infecție pulmonară pe care a luat-o în Spitalul Județean. a mai fost o doamnă de 30 și ceva de ani, care a murit de cancer. Un alt refugiat a intrat în stop cardio-respirator la vârsta de 72 de ani, mai putea să trăiască, dar pe fondul stresului, a problemelor și a unei vieți nesigure, problemele lui cardiace s-au accentuat. Mai este o doamnă care a murit, ea era în scaun cu rotile de 10 ani, a murit tot în urma unui stop cardio-respirator, pe fondul mai multor complicații care au apărut. Unul l-am înmormântat aici și ceilalți au optat pentru incinerare, deoarece costurile de repatriere sau de înmormântare aici, în România, ar fi fost foarte mari.
Articol din cadrul campaniei de presă inițiate de ziarul ”Glasul Maramureșului” la doi ani de la izbucnirea războiului din Ucraina. Scopul acestei campanii este de a evidenția eforturile depuse de diferite organizații și instituții pentru sprijinirea refugiaților din Ucraina și de a sublinia importanța solidarității și a ajutorului acordat în astfel de situații dificile.
Ana-Maria HOJDA
