EDITORIAL. Atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului e un fel de 11 septembrie, pățit de americani

Februarie 2022. Armata rusă invadează Ucraina, la ordinului lui Putin, și procedează la masacrarea populației civile. De ce? Pentru că sunt ucraineni.

Octombrie 2023. Gruparea teroristă Hamas a intrat în sudul Israelului, unde ucide peste 1.000 de civili și răpește circa 100 de persoane, pe care îi sechestrează în Fâșia Gaza, amenințând că îi va ucide. De ce? Pentru că sunt evrei.

Într-o intervenție recentă la un post național de radio, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, îi întreba pe ascultători: Credeți că nu e posibil ca cineva (o armată străină, o organizație teroristă…) să omoare români doar pentru că sunt români? Și a lăsat să se înțeleagă că cei care nu cred sunt niște naivi.

Octombrie 1944. Armata hortystă a intrat în satul maramureșean Moisei, a reținut 31 de țărani, pe care i-a îngrămădit în două case și apoi i-a masacrat. De ce? Pentru că erau români. Soldații hortyști erau în retragere, după ce, în perioada 1940-1944, au supravegheat anexarea Transilvaniei de Nord la Ungaria – un accident al istoriei.

Într-o lume atât de globală, precum cea în care trăim, nu mai credeam că e posibil un conflict etnic de asemenea proporții, precum conflictul din Ucraina sau Israel. Și totuși, naționalismul extremist găsește treren fertil în mințile bolnave ale unor indivizi săraci cu duhul și limitați din punct de vedere intelectual.

Și totuși, povestea din Israel nu seamănă cu cea din Ucraina. Atacul Hamas din 7 octombrie e mai degrabă un fel de 11 septembrie, pățit de americani în urmă cu două decenii. Israelul e o țară solidă, cu o armată solidă, susținută de armata Statelor Unite. Teroriștii i-au prins într-un moment de slăbiciune și au profitat la maxim, ucigând, devastând, bombardând singura țară democratică din Orient. Ce va urma? Un alt masacru. Al populației civile din Palestina. Cancelariile occidentale s-au grăbit să încurajeze replica armatei israeliene, asigurând-o că intervenția e legitimă.

Adică să se aplice legea talionului: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, rană pentru rană, arsură pentru arsură. În secolul XXI? Pe bune? Un evreu a murit răstignit pe cruce, în urmă cu două milenii, protestând împotriva legii talionului, o barbarie de care neamului lui, dar și întreaga omenire, trebuia să se lepede. Dar n-a făcut-o.

Nimic nu justifică crima. Nici măcar o altă crimă. Sau în special o altă crimă. Poporul evreu vrea satisfacție. O va primi, cu binecuvântarea Occidentului și a Americii, masacrând populația civilă din Palestina, copii și femei de-a valma, pe motiv că nu știu cine sunt teroriști și cine nu. Așa că, preventiv, vor fi căsăpiți nediscriminatoriu, pentru a răzbuna crimele oribile comise de Hamas.

Putin va jubila. Va arăta de degetul spre Israel și va spune: Ce face Israelul fac și eu. De ce pe mine mă judecați și pe evrei îi aplaudați? Și liderii europeni se vor poticni, pentru că nu vor găsi un răspuns potrivit.

Dorin ȘTEF