EDITORIAL. În marș forțat spre… Statele Unite ale Europei
„Suntem 500 de milioane de europeni, dar ne rugăm de 300 de milioane de americani să ne apere de 140 de milioane de ruși”, ar fi declarat premierul Poloniei, Donald Tusk, referindu-se la realitatea strategică a Europei în contextul războiului din Ucraina. Mesajul scoate la iveală un paradox: un continent numeros, bogat și avansat economic continuă să depindă decisiv de Statele Unite pentru propria securitate.
În primul său mandat, președintele Statelor Unite, Donald Trump, nu doar că a înțeles, dar a și verbalizat, în stilul lui caracteristic, această dependență (oarecum rușinoasă) a Uniunii Europene față de resursele militare americane. Prima lui reacție a fost să pretindă statelor europene o creștere a sumelor alocate pentru cheltuieli militare din Produsul Intern Brut. Cu multă timiditate și o oarecare nedumirire, europenii au reacționat, dar fără să dovedească faptul că au înțeles contextul și starea de fapt reală.
Apoi Trump a pierdut alegerile, iar la Casa Albă s-a instalat un Joe Biden plictisit și destul de ramolit, care a dat de înțeles că nu-i prea pasă de deciziile anterioare ale lui Trump. Dușul rece a venit peste Europa în ziua în care Rusia a atacat Ucraina, dovedind, dacă mai era cazul, că aceasta nu ar fi capabilă să se apere de una singură, chiar și în fața unei armate anemice și slab dotate, fără aportul decisiv al SUA. Iar întoarcerea la putere a lui Trump a turnat gaz pe focul ce „pârjolea” deja cancelariile europene.
Cam despre asta este vorba în relația actuală dintre imprevizibilul Trump și sfioșii lideri europeni. Cei 70 de ani de pace postbelică, cu umbrela armatei SUA deasupra capului, au luat sfârșit. Mult râvnita pace europeană va continua nu doar în virtutea Articolului 5 din Tratatul NATO, ci în condițiile în care UE își construiește, în regim de urgență, o armată proprie și generează o industrie proprie de înarmare.
Da, este trist să vorbim și să pledăm în favoarea înarmării, dar să nu uităm că, în ultimii 70 de ani, Europa nu a făcut-o pentru că aici exista un soldat yankeu, înarmat până în dinți, care zâmbea ca în reclamele la pastă de dinți. Numai că onor comandantul suprem al soldatului dă semne că ar dori să îl reloce și să lase Europa descoperită. Ce faci? Stai și te plângi că drobul de sare ar putea să îți omoare copilul sau apuci taurul de coarne și îți faci armată proprie?
De fapt, Donald Trump nu face altceva decât să grăbească materializarea unui proiect ce zace în sertar de câteva decenii: Statele Unite ale Europei.
Dorin Ștef
