EDITORIAL. Săptămâna de lucru de patru zile

În anul 321, împăratul Constantin a dat un decret prin care se impune ca “toți judecătorii, orășenii și muncitorii trebuie să se odihnească în venerabila zi a Soarelui”. Cu alte cuvinte, duminca devenea zi liberă pentru prima dată în istorie. Însă mulți stăpâni de noroade au considerat acest edict mai mult o recomandare, motiv pentru care nu l-au aplicat întotdeauna. Așa, bunăoară, în timpul regimului comunist, în România exista o cutumă prin care unele sărbători erau aniversate prin muncă, iar zilele de dumincă erau folosite pentru realizarea planurilor cincinale.

Una din revendicările revoluționarilor din decembrei 1989 a fost reducerea programului de lucru la cinci zile pe săptămână, astfel încât, clasa muncitoare să aibă o felie mai mare din libertatea mult râvnită. Iar noii guvernanți, în goana după voturi, nu au ezitat să legifereze această solicitare. Efectul secundar a fost scăderea producției și a productivității. Dar cui îi păsa, când România mărșăluia spre capitalism?

Acum, pe plan european, se discută tot mai insistent despre reducerea săptămânii de lucru la patru zile, prin prelungirea weekend-ului (de vineri până duminică). Cu amendamentul că, ziua de joi nu va fi socotită zi scurtă, ba dimpotrivă: programul de lucru va fi de 10 ore pe zi, de luni și până joi.

Întrebarea este: cât de pregătiți sunt românii să adopte acest sistem, dată fiind cultura precară în materie de responsabilitate la locul de muncă?

Dincolo de această întrebare retorică, trebuie să remarcăm faptul că ne petrecem o mare parte din viață fie la locul de muncă, fie gândindu-ne cum să rezolvăm problemele de servici, chiar dacă suntem cu familia. Ba mai mult, după pandemie, mulți români și-au mutat biroul de la serviciu în propriul apartament, astfel încât o diferențiere între viața personală și cea profesională este tot mai dificilă.

Avem din ce în ce mai puțin timp pentru noi, pentru preocupările și proiectele noastre, pentru visele noastre care, trebuie să recunoaștem, sunt mai importante decât orice job pe lumea asta. Trebuie să ne recâștigăm, pentru noi, timpul liber. Cu condiția să fie unul de calitate, în care să facem ceea ce ne place cu adevărat. O primă condiție, în acest sens, ar fi, pentru mulți români, renunțarea la dictatura telecomenzii.