
EDITORIALUL LUI ANGHEL. Concursul hărților. Cine decide și cine plătește după reorganizare?
Dezbaterea despre reforma administrativă riscă să devină un concurs al hărților. Numărăm județe, propunem comasări și discutăm despre viitoarele reședințe. Fiecare variantă stârnește orgolii locale și calcule politice. Dar cum va funcționa administrația în interiorul noilor granițe?
Susțin reorganizarea administrativă a României. Tocmai de aceea consider că trebuie să începem cu o întrebare esențială.
Unde este reforma administrației centrale? Ce schimbăm în ministere, agenții și instituțiile subordonate? Ce atribuții se suprapun? Câte aprobări sunt necesare pentru aceeași investiție? Ce decizii și resurse transferăm către comunități? Reforma trebuie să cuprindă întregul traseu al deciziei, de la Guvern până la serviciul oferit cetățeanului.
Cine decide după reorganizare? Ce rămâne la primării și ce ajunge la noile structuri? Cum participă localitățile îndepărtate la stabilirea priorităților? O administrație mai mare trebuie să poată răspunde și comunităților aflate departe de reședință.
Cine plătește? Fiecare responsabilitate trebuie însoțită de finanțare, personal și capacitate de lucru. Altfel, administrațiile vor primi obligații suplimentare și vor continua să aștepte bani și aprobări de la București.
Cât economisim în realitate? Calculul trebuie să includă costurile tranziției, integrarea sistemelor și menținerea serviciilor în teritoriu. Trebuie socotite și timpul, și banii cheltuiți de cetățeni pentru a ajunge la instituția competentă.
Cine răspunde pentru rezultat? Oamenii trebuie să știe unde se adresează, în cât timp primesc un răspuns și cine răspunde când serviciul funcționează prost.
Pentru omul din Borșa, din Țara Lăpușului sau dintr-un sat izolat, reforma trebuie să aducă servicii accesibile, răspunsuri mai rapide și posibilitatea de a influența deciziile care îl privesc.
„Harta e gata. Unde sunt studiile?”
Înainte să alegem harta câștigătoare, să vedem ce câștigă cetățeanul.
Cristian Anghel









