EDITORIALUL LUI CRISTIAN ANGHEL. Oportunismul – boala adaptării fără principii
În mod firesc, omul trebuie să se adapteze. Adaptarea este o condiție a supraviețuirii și, de multe ori, o dovadă de inteligență. Există însă o diferență esențială între adaptare și oportunism.
Omul care se adaptează își schimbă metodele, dar își păstrează principiile. Oportunistul își schimbă principiile pentru a-și păstra avantajele. Astăzi susține un lucru, mâine îl combate. Astăzi este loial unei echipe, mâine devine adversarul ei. Astăzi vorbește despre valori, mâine vorbește despre interese. Nu pentru că a descoperit adevărul, ci pentru că și-a schimbat interesul.
Oportunismul nu este doar o strategie individuală. El devine periculos atunci când începe să fie admirat și răsplătit. În acel moment, consecvența este considerată rigiditate, iar lipsa de principii este prezentată drept pragmatism.
Încet, societatea începe să transmită un mesaj periculos: nu contează ceea ce crezi, ci cât de repede reușești să te adaptezi.
O comunitate nu poate construi încredere pe oameni care își schimbă valorile după direcția vântului.
În viață, aproape toți suntem puși în fața unei alegeri:
- să urmăm principiile chiar și atunci când pierdem;
- sau să urmăm interesul chiar și atunci când câștigăm.
Succesul obținut prin oportunism poate fi rapid, dar este fragil.
Respectul câștigat prin caracter se construiește lent, dar rezistă în timp.
Încrederea se naște din consecvență.
Caracterul se vede atunci când interesul și principiul intră în conflict.
Adevărata întrebare nu este dacă omul știe să se adapteze, ci dacă, adaptându-se, mai rămâne același om.
De aceea, una dintre cele mai profunde întrebări pe care și le poate pune un om este: „Dacă avantajul meu ar dispărea mâine, aș păstra aceleași principii?”
Răspunsul la această întrebare face diferența dintre un om de caracter și un oportunist.
Cristian Anghel
