
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mara
Sat aparţinător de comuna Deseşti, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Marei, la poalele Gutâiului, între Baia Sprie și Desești; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1415 (Karachfalva). Populaţie: 917 locuitori. Dialect: subdialect maramureşean. Numele comun al locuitorilor: măran, -ă, măreni, -e / mărancă, mărence; locuitorilor din Mara li se mai spune şi crăceşteni (după Crăceşti, numele vechi al localităţii). Porecla locuitorilor: mâţi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Măran, Maran (121 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bohotici, Costin, Paul, Tupiţă.
Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1890), biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Mara), fond forestier, amenajare piscicolă (Păstrăvăria Mara); fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, izvoare de apă minerală (pe malul stâng al unui afluent al Văii Hopşia; în locul numit Vărărie; pe Valea Măriasca); zăcăminte de cărbune (lignit). Alte resurse: semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Arie naturală protejată (de interes naţional): Mlaştina Vlăşinescu; Rezervaţia Creasta Cocoşului; Cheile Tătarului.
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1415) Karachfalva, (1670), (1444) Karatzonfalwa, (1471) Karachyonfalwa, (1555) Kranczyonfalwa, (1715) Karachfalva, (1909-1919) Crăceşti, Krácsfalva, (1968) Mara. Evoluția numelui localității: Crăcești, Mara. Numele vechi utilizat de localnici: Crăceşti.
Soluții etimologice. Satul de la poalele Gutâiului “pare a fi întemeiat la sfârşitul veacului al XIV-lea, poate în legătură cu dispariţia treptată a învecinatului Copăceşti”, susține istoricul Radu Popa (1970). Denumirea veche a localităţii (Crăceşti, de la prima atestare până în a doua jumătate a secolului al XX-lea), i-a intrigat pe cei care i-au cercetat originile. Al. Filipașcu (1940) a adăugat-o pe lista localităţilor din Maramureş a căror numire nu are niciun înţeles. Radu Popa (1970) spune că satul este situat la izvoarele Marei, “unde valea se desface în două fire (se crăceşte)” şi respinge originea antroponimică: “onomasticul Crăcea lipseşte din Maramureş”. Și totuşi, numele de familie Crăcea este atestat în judeţul Maramureş (e drept, doar 2 persoane cu acest nume, în anul 2007; respectiv alte 2 cu numele Cracea).
O ipoteză care a trecut oarecum neobservată a aparținut lui A. Bunea (1912): “Pe valea Marei, Crăciun a întemeiat satul Crăciunești sau prescurtat Crăcești (Karácson sau Krácsfalva)”. Un secol mai târziu, în Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Maramureș (2012), sunt consemnate atestări documentare inedite ale localității: Karatzonfalwa (1444), Karachyonfalwa (1471), Kranczyonfalwa (1555), care vin să confirme teoria lui Bunea. În acest context, se poate spune că numele de Crăcești este o variantă coruptă a n.fam. Crăciun. De aceiași părere este și V. Frățilă (2016): de la Crăcea, Cracea, Craciu, hipocoristic de la Craciun, Crăciun.
Abia în perioada postbelică, autoritățile decid schimbarea numelui localității din Crăcești în Mara, după numele cursului de apă din apropiere. În legătură cu etimologia acestui hidronim, precizăm că de la A.D. Xenopol (1888) și până în prezent s-a acreditat ideea că Mara ar proveni dintr-un radical *mar cu sensul de “apă”. În realitate, mara este mai degrabă un adjectiv slav cu sensul de *amar.
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).