LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ariniș

Ariniș. Comună, zona Codru, județul Maramureș, re­giunea istorică Tran­silvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Rodina, Asuajul de Jos, Urmeniș, Tămășești și Băsești, pe cursul superior al râului Sălaj, la confluenţa cu râul Tămăşeşti, în partea sud-vestică a judeţului, la 44 de kilometri de Baia Mare şi 13 kilometri de Cehu Silvaniei; zonă de deal (alt. 166 m). ♦ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sălaj, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

Localităţi componente ale comunei:Ariniş (reşedinţă), Ro­dina, Tămăşeşti. Prima atestare documentară:1543 (Egerhat). Stema comunei Ariniș (2015) se com­pune dintr-un scut triunghiular roșu, cu marginile rotunjite, tăiat de o fascie micșorată de argint, crenelată în partea superioară cu cinci creneluri. Din crenelul central al fasciei iese un arin verde. În partea inferioară se află trei pești de argint poziționați în cerc, trecând fiecare peste coada celuilalt. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. ♦ Fascia simbolizează faptul că această localitate se află în sud-vestul județului Maramureș, aproape de granița cu județul Sălaj. Arinul dă de­numirea localității. Peștii fac referire la balta Ariniș, unde se practică pescuitul sportiv. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Populaţie:1.084 locuitori (în comună), 650 locuitori (în satul Ari­niş). Gos­podării: 549 (în comună). Etnii: 931 români, 114 maghiari, 3 romi (în comună). Culte: 745 ortodocși, 148 penticostali, 94 reformați, 15 martori ai lui Iehova, 8 baptiști, 6 greco-catolici (în comună). Dialect:subdialect crişean. Numele comun al lo­cuitorilor: ari­nişean, -ă, arinişeni, -e / arini­şeancă, arinişence. Nume de familie frecvente în lo­calitate:Mateşan.

Per­­sonalităţi: Ioan Dragomir (1905-1985), episcop greco-catolic de Ma­ramureş. ♦ Mihai Olos (1940-2015), artist plas­tic; 21 expoziţii personale în ţară şi în străinătate, în intervalul 1965-2018. Premiul UAP România (1970), Artistul Anului (premiu acordat de UAP Baia Mare, în 2010). Instituții: primărie, agenție poștală, bibliotecă comunală (din 1953), școală gimnazială (“Mihai Olos”), cabinet medical, farmacie, cămin cultural; biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1929), biserică penticostală (“Betania”, 1999), biserică reformată. Resurse naturale: curs de apă (râul Sălaj), teren arabil (1.600 ha), fond forestier (160 ha), amenajare piscicolă (balta Ariniș); culturi pomicole: meri, pruni. Monumente de arheologie: așezare, epoca bronzului, cultura Suciu de Sus (punct Sub ogrăzi; în apropierea Primăriei, în grădina lui Gheorghe Sabău; fragmente ceramice descoperite în 1974). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor Neamului (1992). Târg săp­tămânal de mărfuri şi animale (vineri).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1543) Egerhat, (1549) Egerhath, (1555) Egerhát, (1733) Ar­dihatul, (1750) Erdőhát, (1850) Argye­hát, (1854) Egerhat, Argiehat, (1909-1919) Ar­dihat, Egérhát, (1968) Ariniș. Evoluția numelui localității: Ardihat, Ariniș. Numele vechi utilizat de localnici: Ardihat (dialectal: Ard’ihat).

Soluții etimologice.Începând de la prima atestare do­cu­mentară (1543) şi până în secolul al XX-lea, odată cu preluarea Tran­sil­vaniei de către administraţia ro­mână, numele localităţii (atât cel ofi­cial, cât şi cel folosit de localnici) a fost Ardihat, adaptare după magh. Egerhát. Dat fiind faptul că egér, în maghiară, are sensul de “arin”, iar hát “spate, dos”, putem presupune că numele vechi, românesc, al satului a derivat dintr-un microtoponim local preexistent de genul *După Arini sau *În Spatele Arinilor. N. Drăganu (1933), în schimb, este de părere că denumirea de Ardihat pro­vine “din Erdöhát, nu din Egerhát, cum se numeşte acum ungureşte”. Asta înseamnă că varianta maghiară Erdöhát (< erdö “pădure” şi hát “spate”) ar fi o traducere a denumirii româneşti “Satul din Dosul Pădurii” (posibil în raport cu localitatea Ar­dusat, numită de administraţia ma­ghiară Erdözad, adică “Satul din Gura Pă­durii”, cum propune V. Băițan).

Numele oficial actual, Ari­niş, provine din apelativul ariniş “pă­durice de arini; arinişte” (< arin “specie de arbori sau arbuşti”). Puţin probabil derivarea din omonimul ariniş “teren nisipos” (< s. arină “nisip” < lat. are­na, -rium “carieră de nisip”), deşi I. Ior­dan (1963) propune să se ia în calcul şi această variantă: “Colectivul Arinişul şi adj. Arinoasa ar putea fi inter­pre­tate şi ca derivate de la arină «nisip» (< lat. arena)”.

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).