LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Coltău

Comună, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Baia Mare, pe malul Lăpuşului, între Cătălina și Arieșul de Pădure, la 10 ki­lometri sud de Baia Mare; zonă de deal.

Localităţi componente ale comunei:Cătă­lina, Coltău (reşedinţă). Prima atestare documentară:1405 (Kolcho, Also Kolcho). Populaţie:2.557 locuitori (în comună), 2.189 locuitori (în satul Coltău). Gospodării: 712 (în comună). Etnii: 1.361 ma­ghiari, 937 romi, 162 români (în comună). Culte: 1.936 reformați, 223 ortodocși, 73 penticostali, 48 romano-catolici, 41 baptiști, 41 creștini după Evanghelie, 47 creștini pe rit vechi, 33 adventiști, 4 greco-catolici, 3 martori ai lui Iehova (în comună). Dialect:subdialect crişean.

Numele comun al locuitorilor: coltăuan, -ă, coltăuani, -e, (coltoan, coltouan) / col­tăuancă, coltăuance. Porecla locuitorilor: cărălabe. Nume de familie derivate din numele lo­ca­li­tăţii: Coltoan, Coltouan (20 per­soane). Nume de familie frecvente în localitate:Ba­lasz, More, Lă­cătuş, Tar. Instituții: primărie, școală gimnazială (“Petofi Șandor”), bibliotecă comunală (din 1994), agenție poștală, farmacie, cămin cultural, muzeu (Muzeul Memorial “Petöfi Sándor” a fost organizat în 1960, în Castelul Teleky); baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (“Sfânta Treime”, 1937), biserică baptistă, biserică adventistă de ziua a șaptea, biserică reformată. Resurse naturale: teren arabil; culturi pomicole (meri, pruni); pășuni. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică). Monument istoric: Castelul Teleki (1740-1780).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1405) Kolcho, Also Kolcho, (1414) Koltho, (1475) Kata­lin­falva, (1750) Koltou, (cca. 1800) Koltó-Katalin, Coltău-Cătălina, (1854) Koltó, Coltău, (1913) Koltó, (1968) Coltău. Evoluția numelui localității: Satul lui Katalin, Coltăul de Jos, Coltău-Cătălina, Coltău.

Soluții etimologice.În Istoria districtului Chioar (1725), se menționează: “Coltău este singura localitate locuită de maghiari; aceștia își îndeplinesc prin excelență obligațiile. Cultivă foarte sârguincios terenurile cu legume, pe care le valorifică cu beneficiu în Baia Mare. Peste asta, are și păduri cu ghindă, care contribuie la beneficiile localității. Este proprietatea familiei Teleki”.

Etimologie incertă. Numele sa­tului ar putea proveni din apelativul reg. rom. coltău, cu sensul de “ungher, cotlon” (cf. cotlon “ascun­zătoare”), derivat din magh. kat­lan. Un argument în acest sens ar fi semnalarea apelativului coltău în registrul to­ponimic din regiune: În Coltauă, fânaţe în Vadul Izei; Coltău, păşune în Glod. D. Loşonţi (2000) a con­semnat toponimul Câltău, cu sensul de “covată, groapă” < *câltău, var. a lui gâltău “groapă, pârâu afund”. După Kiss (I, p. 771), Koltó trimite la magh. Koltó “stâncă, stană, rocă” sau la un slav *koltov. Pe de altă parte, la baza oiconimului ar putea sta antroponimul Coltău, semnalat în județul Maramureș, e drept, având o frecveță redusă în prezent, dar nu deținem informații despre răspândirea acestui nume în trecut. Este cert faptul că numele localității (Coltău) e o adaptare românească după denumirea folosită de administrația maghiară.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).