LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Finteușul Mare
Sat aparţinător de oraşul Şomcuta Mare, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Bârsăului, între Șomcuta Mare, Satulung și Posta; zonă de câmpie.
Prima atestare documentară:1231 (Finteus, Fenteus). Populaţie:639 locuitori. Dialect:subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: finteuşean, -ă, finteuşeni, -e / finteuşeancă, finteuşence. Porecla locuitorilor: piţiguşi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Finteuşan (107 persoane). Nume de familie frecvente în localitate:Chira, Coteţ, Criste, Dragoş. Personalităţi: Andrei Grobei (1900-1987), dascăl, jurnalist, folclorist; a fondat și a condus publicația Chioarul. Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Sfântul Ioan Botezătorul”, 1826), biserică penticostală (2012). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități. Monumente comemorative: Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (1946).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1231) Finteus, Fenteus, (1566) Felsö-Fentős, Felsö-Fenthös, (1603) pagus Felsöfentheos, (1750) Finteus Mare, (1760) Nagy Fentös, (cca. 1800) Finteuşul Mare, (1850) Fintyeselu, (1854) Nagy Fentös, Fintieşelu-Mare, (1909-1919) Finteuşul-mare, Nagyfentös, (1968) Finteușul Mare. Evoluția numelui localității: Finteuș, Finteuşul de Sus, Finteuşul Mare. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Finteușu Mare (forma nearticulată este utilizată atât de localnici, cât și de autorități).
Soluții etimologice.Dariu Pop (1938) e de părere că numelui comunei vine “de la numele de familie Finta, boieri vechi în acest judeţ”. La fel şi N.A. Constantinescu (1963): din Finta > Fintea, Finteş; respectiv Gh. Pricop (2011): “De la n.fam. Finta, cu diminutivul Fenteuş, familie de boieri vechi”. Cât privește antroponimul Finta, Fintea, acesta derivă din magh. finta “pieziş, strâmb”. Numele de familie Finta este relativ frecvent și azi în Maramureș (53 de persoane). În schimb, Vasile Radu (2005), presupune că oiconimul este derivat dintr-un apelativ neatestat *finteuş, cu sensul de “ridicătură” (< magh. fentes “colină, loc înalt, înălţime”). La fel de improbabilă este derivarea directă din “latinescul fintimus = vecinătate”, propusă de P. Bilțiu (2013).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”, RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).
