LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Mogoșești

Sat aparţinător de comuna Satulung, zona Chioar, Zona Metro­politană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­calitate situată în depresiunea Baia Mare, în lunca Someşului, între Hi­deaga şi Pribileşti, la 2 kilometri nord-vest de Satulung; zonă de câmpie.

Prima atestare documentară: 1566 (Maghafalw, Mogos­falwa). Populaţie: 805 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: mogo­şean, -ă, mogoşeni, -e / mogo­şeancă, mo­go­şence. Nume de familie frecvente în lo­calitate: Buie, Coste. Per­so­na­lităţi: Ioan Gro­­şan (n. 1954), prozator, drama­turg. Vol.: Cara­vana cine­matografică (1985); Trenul de noapte (1989) etc. Membru al Uniunii Scriito­rilor. Instituții: grădiniță (înv. preșcolar), casă de tip familial (pentru copii orfani sau abuzați) (în subordinea DGASPC Maramureș); baze sportive: teren de fotbal (iarbă); biserică ortodoxă (de zid, “Nașterea Maicii Domnului”, 1928). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe.

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1566) Maghafalw, Mogos­falwa, (1603) Mogosfalva, (1603) Magosfalu, Mogo­sest, Ma­gos­falwa, (1750) Mogosesty, (1760) Ma­gasfalva seu Mogosesty, (1800) Ma­gosfalva, Mogoşeşti, (1850) Mogo­sestyi, (1854) Magosfalva, Ma­goşeşti, (1909-1919) Mogoşeşti, Magos­falu, (1968) Mogoșești. Evoluția numelui localității: Satul lui Mogoş, Mogoșești.

Soluții etimologice. Referitor la originea nume­lui localității, o primă ipoteză (mai puțin probabilă) aparține lui Máthiás Bél (1725): “Denumirea a dobândit-o de la faptul că terenul are o producție foarte mare, parcă ar fi un depozit de cereale (mag = sămânță), adică granarium”. De­numirea satului are la bază mai degrabă un nume de persoană Mogoş, derivat din adj. magh. mogos, mogus, magos, ma­gas “înalt”, de unde rom. mogoş “înalt”. Numele de familie Mogoș s-a dezvoltat probabil dintr-o poreclă sau su­pranume. În judeţul Mara­mureş, sunt 40 de per­soane cu nu­mele de familie Mogoş / Mogos. N. Drăganu (1933) este de părere că “numele Mogoș, care se găsește nu numai ca nume de persoană, ci și topic (cf. Mogoș în Alba, Mogoșești în Sătmar, Mogoșmort în Someș), poate deriva nu atât din bg. Moga, cum crede Weigand, cât mai curând din ung. magus «înalt»“. În prezent, localități cu nume identic sau asemănător întâlnim preponderent în sudul țării și în Moldova: Mogoşeşti (sat în jud. Ar­geş, Dâm­boviţa, Dolj, Ilfov, Olt, Vâlcea și Iaşi), Mogoşeşti-Siret (jud. Iaşi), Mo­goşoaia (Bucureşti). Să mai notăm că, în apropiere de Baia Mare există un toponim cu numele Mogoşa, munte, a cărui nu­me putem bănui că s-a format din apelativul românesc mo­goş, cu art. encl. –a. Presupunem că un oarecare Mogoş a fost înte­meietorul satului, deoarece în documente nu apare o altă denumire alternativă şi, în plus, forma rom. Mogoşeşti e consemnată încă de la începutul secolului al XVII-lea.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată la telefon 0770288308).