LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Nistru

Sat aparţinător de oraşul Tăuţii-Măgherăuş, zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată pe valea Nistrului, la poalele Munţilor Igniş, la 7 kilometri nord de Tăuţii-Măgherăuş (capăt de drum), la 10 ki­lometri de Baia Mare; zonă de munte.

Prima atestare documentară: 1555 (Miszt). Populaţie: 1.136 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: nistrean, -ă, nistreni, -e / nistreancă, nistrence. Nume de familie frecvente în lo­calitate: Babici, Ghişe, Săsăran. Instituții: școală gimnazială, biserică ortodoxă (de zid, “Adormirea Maicii Domnului”, 1936, sub preotul paroh Victor Băcilă). Resurse naturale: curs de apă (pârâul Nistru); bălți, lacuri, pescării (Lacul Nistru); fond forestier, fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană, zăcă­minte de minereuri complexe (poli­metalice) şi de cupru; fostă localitate minieră (monoindustrială). Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1555) Miszt, (1828) Miszt Bánya, (1851) Miszt­bánya Handal, (1913) Miszt­bánya, (1909-1919) Nistru, Miszt­bánya, (1968) Nistru. Evoluția numelui localității: Baia Domnişoarei, Nistru-Handal, Nistru.

Soluții etimologice. Din secolul al XVI-lea, până în secolul al XX-lea, localitatea s-a numit Miszt Bánya, unde ape­lativul baia are sensul de “ex­ploatare minieră”. Referitor la prima parte a termenului, s-a acceptat următoarea ipoteză: “Prefixul misz- sau miszt- [din Misztbánya] este explicat de la o ipotetică antreprenoare de mină, de naţionalitate engleză (< eng. miss “domnişoară”), nume regăsit în de­semnarea altor galerii sau filoane”. Deci, o traducere liberă pentru Miszt Bánya ar fi Baia Domnișoarei. Abia în pe­ri­oada interbelică e consemnată prima data de­numirea actuală: Nistru. Radu Meruțiu (1936) notează: “Nistru-Handal. Ast­fel se numesc coloniile de mun­citori, aşezate între zăvoaiele satului Nistru. Aceştia nu slujesc la pro­prietarii de moşie, nici la judeţ, ci trăiesc numai din lucrările în legătură cu minele”.

Numele provine, evident, de la Valea Nistrului, hidronim a cărui vechime nu poate fi dovedită, dar care ar avea la bază un radical indo-european. Topo­nimul Nistru a fost pus în relaţie cu s. nistru, având sensul de “apă mare, cur­gătoare, ce şer­puieşte într-o luncă largă, cu multe braţe moarte, bălţi şi lacuri”, de unde hi­dro­nimul Nistru, curs de apă ce izvoreşte din Ucraina, traversează Republica Moldova şi se varsă în Marea Nea­gră; numit în antichitate Tyras. Analizând una din variantele toponimului Nistru (echivalent cu lat. Danaster), istoricul Vasile Pârvan (1923) propune o derivare din iran. dānū– “râu” + i.-e (i)stru “curent, râu” . De menționat că, în țară, există o localitate cu nume asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Nistria (jud. Neamţ).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023 – premiată la Cărțile Anului, ediția 2023, secțiunea Carte de știință. Lucrarea poate fi procurată la telefon 0770288308).