Medicul Margareta Pîrvănoiu: “Am stat patru zile în fața incubatorului și am salvat copilul. Azi are 13 ani” (I)

Interviu cu Margareta Pîrvănoiu, șefa secției de Neonatologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Baia Mare.

Doamna Pîrvănoiu, prin prisma meseriei pe care o aveți, sunteți o persoană publică care vă bucurați de notorietate în rândul băimărenilor și nu numai. Aș vrea să vă între care e motivația pentru care ați ales această meserie?

– Trebuie să vă mărturisesc faptul că eu, la bază, sunt pediatră. Atunci când am dat  rezidențiatul, nu era specialitatea de neonatologie. Însă în anul 2010 s-a întâmplat ceva, un eveniment care m-a marcat extrem de mult și mi-a schimbat traiectoria profesională. Eram singură într-un spital, pe o secție de maternitate, cu un copil cu probleme și   trebuia să fac față situației cu orice preț, deși eram la început de activitate în neonatologie. Iar părinții copilului au avut încredere deplină în mine și nu au vrut ca bebelușul să fie transferat la o unitate superioară. Trebuie să știți că la noi, maternitățile sunt pe nivele și avem obligația ca atunci când apare o problemă, trebuie să trimitem copilul la un nivel superior. Nu zic că nu pot să manageriez orice problemă în acest domeniu, dar la momentul respectiv, în 2010, când eram la început în neonatologie… am avut o reținere… firească, zic eu. Însă când părinții s-au uitat la mine și mi-au spus: “Nu plecăm, pentru că avem încredere în tine”, am făcut tot ce am putut ca să salvez acel copil. Am stat patru zile în spital, fără să mă mișc de lângă incubator, dar am salvat copilul. Acum are 13 ani. Practic, acela a fost momentul în care a început povestea mea cu neonatologia.

Ce a urmat după acel episod dramatic?

– Am început să studiez mai mult ce înseamnă neonatologia. Am plecat la un master de terapie intensivă neonatală în Cluj, la UMF, unde mi s-a deschis și mai mult orizontul și, în 2013, am venit pe secția de Neonatologie în cadrul Spitalului Județean Baia Mare. Iar din 2016 sunt șefa secției de Neonatologie.

Prin ce vă identificați cu evoluția acestei secții din ultimii șapte ani?

– Am dezvoltat foarte mult partea de terapie intensivă neonatală. Și am făcut-o cu multă pasiune. Pot să spun că sunt extrem de mândră pentru ceea ce am realizat. Aici putem să îngrijim copii de la 560 de grame, care se externează după luni de zile, când ating greutatea optimă. Întreg personalul din cadrul secției are masterat în terapie intensivă neonatală. Asta a fost o condiție pe care eu am pus-o ca să pot să lucrez în terapie intensivă. Pentru că acel copil nu știe să spună ce îl doare. Dacă nu ai pregătirea necesară, dacă nu-l simți și dacă nu ai o prezență activă, l-ai pierdut.

Cu siguranță, nu e o meserie ușoară și în mod cert are multe provocări…

– Exact. Nu pot să spun că în această meserie avem numai bucurii. Ca și oriunde, sunt și eșecuri. Însă eșecurile pe care le-am avut de-a lungul timpului – nu eu personal, ci în cadrul colectivului, pentru că îmi place să lucrez în echipă – a fost când nu s-a putut face nimic. Când copilul avea malformații incompatibile cu viața sau nu țineau de partea de neonatologie, ci de partea de chirurgie. Eu sunt neonatolog, nu pot să operez. Mă refer la cazurile de malformații cardiace complexe, care necesită intervenții chirurgicale pe cord sau malformații digestive, care necesită, de asemenea, intervenții de specialitate. De obicei, aceste cazuri le trimitem în centrele universitare.

Medicina e extrem de avansată. Putem presupune că specialistul cunoaște starea de sănătate a copilului înainte de a se naște.

– Așa este. Majoritatea acestor copii sunt diagnosticați înainte de naștere, dacă mama se duce la controalele prenatale. Pentru că, din păcate, trăim în țara în care încă mai sunt mame care nasc, fără să fi fost niciodată la un control medical. Pe de o parte este o lipsă de cultură în această privință, iar pe de altă parte o lipsă de educație în familie. (Va urma)

A consemnat Dorin Ștef

 

GlasulMM
GlasulMM