OPINIA LUI ȚIBULEAC. Seceta nu se rezolvă în plină criză. Maramureșul trebuie să-și pregătească de acum soluțiile pentru apă

Seceta nu se combate atunci când rezervoarele sunt deja la limită, debitele surselor au scăzut, iar comunitățile se confruntă cu restricții. Răspunsul trebuie pregătit din timp. În Maramureș, autoritățile locale sunt chemate să își identifice vulnerabilitățile și să pregătească investițiile care pot asigura alimentarea cu apă inclusiv în perioadele critice. Sursele alternative, forajele, capacitățile suplimentare de înmagazinare, reducerea pierderilor și interconectarea sistemelor sunt câteva dintre direcțiile care trebuie analizate. Într-o strategie pe termen lung trebuie luat în calcul și potențialul Barajului Runcu, în măsura în care soluțiile tehnice și reglementările aplicabile permit integrarea acestuia într-un sistem durabil de alimentare cu apă.

Perioadele prelungite de secetă readuc în atenție una dintre problemele esențiale pentru comunitățile locale: siguranța alimentării cu apă. Apa este o resursă vitală, dar limitată, iar atunci când debitele scad, sursele locale devin insuficiente și rețelele înregistrează pierderi importante, măsurile luate în mijlocul unei crize pot avea efecte limitate. De aceea, problema trebuie abordată înainte de următoarea perioadă secetoasă.

În cadrul ședinței de lucru desfășurate în 25 septembrie 2026 cu primarii și secretarii generali ai unităților administrativ-teritoriale din Maramureș, prefectul județului, Rudolf Stauder, a arătat că au fost analizate vulnerabilitățile sistemelor locale de alimentare cu apă și măsurile necesare pentru reducerea riscului apariției unor noi restricții în anul 2027.

Fiecare administrație locală trebuie să pornească de la o radiografie cât mai exactă a situației din teren: câtă apă există, ce debit poate furniza fiecare sursă într-o perioadă severă de secetă, care este consumul localității, câtă apă se pierde pe traseu, ce capacitate de înmagazinare există și câți locuitori riscă să fie afectați în cazul diminuării resurselor. În aceeași analiză trebuie incluse starea tehnică a rețelelor și situația autorizării surselor existente.

Forajele și sursele alternative, parte a soluției

Pentru anumite localități, realizarea unor foraje și identificarea unor surse subterane alternative sau de rezervă pot reprezenta o parte importantă a soluției. Un sistem vulnerabil nu ar trebui, acolo unde condițiile hidrogeologice permit, să depindă exclusiv de o singură sursă.

Forajele trebuie însă fundamentate tehnic. Înaintea unei investiții trebuie stabilite disponibilitatea resursei subterane, debitul care poate fi exploatat sustenabil, calitatea apei, necesarul de tratare și condițiile de reglementare. În unele zone pot fi potrivite forajele, în altele captarea izvoarelor, captările prin infiltrație sau sistemele de drenaj. Acolo unde condițiile permit, poate fi analizată și utilizarea apei din râuri, lacuri sau acumulări existente.

Barajul Runcu trebuie inclus în analiza soluțiilor pe termen lung

Într-o strategie județeană privind siguranța alimentării cu apă, Barajul Runcu trebuie inclus în analiza opțiunilor pe termen lung. O asemenea infrastructură poate avea relevanță pentru constituirea unor rezerve și diversificarea surselor de apă, însă rolul concret pe care îl poate avea în alimentarea populației trebuie stabilit pe baza studiilor tehnice, a resursei efectiv disponibile și a infrastructurii necesare pentru captare, transport și tratare.

Runcu trebuie privit ca parte a unui sistem mai amplu. Dacă soluția se dovedește fezabilă, aceasta trebuie corelată cu aducțiunile, stațiile de tratare, rezervoarele și rețelele prin care apa poate ajunge la comunitățile care au nevoie de ea.

Interconectarea sistemelor poate crește siguranța alimentării

O altă direcție importantă este interconectarea sistemelor de alimentare cu apă ale localităților. În locul unor sisteme complet izolate, vulnerabile atunci când propria sursă își reduce debitul, interconectările pot permite alimentarea dintr-o altă zonă în situații critice, dacă resursele și capacitățile existente permit acest lucru.

Pentru Maramureș, o abordare pe termen lung poate presupune combinarea mai multor soluții: surse locale, foraje de rezervă, acumulări, aducțiuni, rezervoare și legături între sistemele existente. Astfel, dacă o sursă este afectată de secetă, sistemul poate dispune de alternative.

Reducerea pierderilor este la fel de importantă

Nu putem vorbi despre lipsa apei fără să discutăm și despre pierderile din rețele. Orice metru cub de apă captat, tratat și pompat, dar pierdut înainte să ajungă la consumator, înseamnă o resursă irosită și costuri suplimentare.

Reabilitarea conductelor, sectorizarea rețelelor și introducerea unor sisteme moderne pentru monitorizarea debitelor și presiunilor trebuie să facă parte din strategia pentru perioadele de secetă. În condiții de deficit hidric, reducerea pierderilor poate deveni la fel de importantă precum identificarea unor noi surse.

Investițiile trebuie fundamentate pe necesarul real

Orice investiție în alimentarea cu apă trebuie să pornească de la două întrebări: de câtă apă are nevoie comunitatea și câtă apă poate fi asigurată sustenabil atunci când seceta este severă? Sistemele nu trebuie dimensionate numai pentru perioadele în care sursele au debite normale, ci și pentru momentele critice.

Totodată, investițiile în alimentarea cu apă trebuie corelate cu infrastructura de canalizare și epurare. O capacitate mai mare de alimentare presupune și existența unor sisteme capabile să colecteze și să trateze corespunzător apele uzate.

Directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Maramureș, Andrei Enache, a precizat că instituția va sprijini autoritățile locale în realizarea analizelor preliminare privind resursele disponibile, identificarea soluțiilor tehnice adecvate și clarificarea cerințelor privind reglementarea activităților din domeniul gospodăririi apelor.

Un alt element important este finanțarea. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a pus în consultare publică un proiect privind modificarea Ghidului de finanțare prin Administrația Fondului pentru Mediu pentru investiții în sisteme de alimentare cu apă și canalizare. Pentru administrațiile locale, un asemenea instrument poate reprezenta o oportunitate, însă proiectele, studiile și documentațiile tehnice trebuie pregătite din timp.

Seceta nu se rezolvă în plină criză. Se previne din timp

Când apa începe să lipsească, opțiunile unei administrații sunt deja mult mai reduse. Pot fi impuse restricții și găsite soluții temporare, dar infrastructura necesară pentru siguranța alimentării cu apă nu poate fi construită în câteva săptămâni.

Forajele, sursele alternative, Barajul Runcu și alte acumulări care se dovedesc tehnic utilizabile, interconectarea sistemelor, aducțiunile, rezervoarele, modernizarea stațiilor și reducerea pierderilor trebuie analizate și pregătite înainte de apariția următoarei crize.

Protecția resurselor de apă și buna gospodărire încep la nivel local, iar implicarea administrațiilor publice este decisivă pentru siguranța comunităților. Maramureșul nu are nevoie de o singură soluție pentru apă, ci de un sistem de soluții, adaptat fiecărei zone și construit pe date, studii și resurse sustenabile.

Trebuie să acționăm astăzi, pentru ca mâine lipsa apei să nu ne mai găsească nepregătiți.

Farmacist Gheorghiță Țibuleac