Statul de drept sau drumul spre faliment? România între avertisment și responsabilitate

În fiecare perioadă de dificultăți economice apare aceeași întrebare: cine este vinovat? Guvernul? Opoziția? Sindicatele? Funcționarii? Uniunea Europeană? Sau cetățenii care votează?

Realitatea este mai puțin spectaculoasă decât discursurile politice și mult mai incomodă: România nu a ajuns într-o situație fragilă din cauza unui singur partid și nici din vina unui singur guvern. Actualele vulnerabilități sunt rezultatul unor decizii politice acumulate timp de peste trei decenii.

Cea mai mare greșeală ar fi să transformăm economia într-un teren de propagandă.

Statul de drept începe cu respectul pentru banul public

În orice democrație funcțională, statul de drept nu înseamnă doar tribunale independente și respectarea Constituției. El înseamnă și responsabilitate fiscală.

Când guvernele cheltuiesc constant mai mult decât încasează, diferența este acoperită prin împrumuturi. O vreme acest mecanism funcționează. Dar, la un moment dat, creditorii încep să întrebe dacă statul își va putea plăti datoriile.

Atunci cresc dobânzile. Iar când dobânzile cresc, fiecare român plătește indirect nota de plată prin taxe mai mari, investiții mai puține și servicii publice afectate.

De aceea, agențiile internaționale de rating nu sunt un simplu detaliu tehnic. Ele reprezintă un barometru al încrederii investitorilor. România a rămas în categoria recomandată investițiilor, însă perspectiva continuă să fie fragilă, iar instituțiile financiare avertizează că instabilitatea politică și întârzierea reformelor pot afecta consolidarea fiscală.

Lecțiile Greciei și ale Turciei

În spațiul public sunt invocate frecvent exemplele Greciei și Turciei. Comparațiile trebuie făcute cu prudență. Grecia a trecut printr-o criză profundă a datoriei suverane, care a adus reduceri de salarii și pensii, șomaj ridicat și măsuri severe de austeritate. Turcia a cunoscut un alt fenomen: deprecierea puternică a monedei naționale și inflația foarte ridicată au erodat dramatic puterea de cumpărare.

România nu se află în niciuna dintre aceste situații. Dar nici nu poate ignora lecțiile lor.

Toate aceste crize au avut un element comun: ani întregi în care problemele structurale au fost amânate din motive electorale.

Deficitele nu votează cu nimeni

În România există tentația permanentă de a explica orice dezechilibru prin culoarea politică a adversarului. Este o capcană. Deficitul bugetar actual nu aparține exclusiv unei guvernări. El este rezultatul unei succesiuni de guverne care au preferat soluțiile populare în locul celor sustenabile. Majorări de cheltuieli fără surse permanente de finanțare. Reforme începute și abandonate. Investiții promise și neterminate. Companii de stat ineficiente. Numiri politice. Clientelism.

Toate acestea au fost tolerate, într-o măsură mai mare sau mai mică, de aproape toate guvernările.

Comisia Europeană continuă să considere că România se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive, generate în principal de deficitul bugetar și deficitul de cont curent, chiar dacă au existat unele progrese în consolidarea fiscală.

Reforma administrației nu înseamnă război cu funcționarii

Una dintre cele mai populare idei este aceea că toate problemele României s-ar rezolva prin concedierea unui număr mare de bugetari. Realitatea este mai complicată. Există instituții supradimensionate. Există birouri în care activitatea este redusă. Există posturi create exclusiv din interese politice. Dar există și profesori, medici, polițiști, pompieri, magistrați, funcționari și specialiști fără de care statul nu poate funcționa.

Reforma înseamnă evaluare, digitalizare, profesionalizare și eliminarea risipei. Nu vânătoare de oameni.

Corupția costă mai mult decât orice taxă

România pierde anual sume importante prin achiziții defectuoase, investiții abandonate, întârzieri administrative și lipsa controlului asupra banului public.

Corupția nu este doar o problemă morală. Este o problemă economică. Fiecare contract umflat artificial înseamnă mai puțini bani pentru spitale, școli, drumuri sau apă și canalizare.

Statul de drept începe exact aici: nimeni să nu fie deasupra legii.

Populismul este cel mai scump credit

Politicienii promit. Cetățenii speră. Alegerile trec. Facturile rămân.

Din păcate, populismul nu are culoare politică. El există în stânga și în dreapta. La guvernare și în opoziție. Promisiunile imposibil de finanțat pot aduce voturi. Dar nu aduc dezvoltare.

România încă are o șansă

Există și vești bune. România beneficiază de apartenența la Uniunea Europeană, de acces la fonduri europene și de o economie integrată în piața unică. Aceste avantaje oferă un important sprijin pentru stabilitate, însă nu pot înlocui reformele interne.

Viitorul nu depinde doar de indicatorii economici. Depinde de capacitatea clasei politice de a spune adevărul. Depinde de instituții puternice. Depinde de justiție. Depinde de profesionalizarea administrației. Depinde de respectarea legii. Și, poate cel mai important, depinde de renunțarea la iluzia că există soluții miraculoase.

România nu va fi salvată de un partid providențial și nici nu va fi distrusă de un singur guvern.

Va fi salvată atunci când legea va fi mai puternică decât interesul politic, când competența va conta mai mult decât apartenența de partid și când banul public va fi administrat cu aceeași grijă cu care fiecare familie își administrează propriul buget.

Acesta este adevăratul test al statului de drept. Nu discursurile. Ci responsabilitatea.

Gheorghiță Țibuleac