EDITORIAL. Primarul, mătușa și procurorii
Baia Mare nu a mai fost în lumina reflectoarelor agențiilor de presă (cum se întâmplă în prezent, cu mediatizarea, pe alocuri excesivă, a cazului Cherecheș), din iarna anului 2000. Atunci, într-o dimineață ploioasă de ianuarie, barajul iazului de decantare de la Bozânta Mare a cedat, astfel încât, circa 100.000 mc de apă, amestecată cu cianură, a ajuns în Lăpuș, apoi în Someș, Tisa, Dunăre și, prin Delta Dunării, în Marea Neagră. Nu a murit nimeni, dar a fost considerată o catastrofă ecologică de proporții. S-a declanșat un scandal internațional care a atras atenția organizațiilor ecologiste din toată lumea. Au trecut 23 de ani. Lumea a uitat de accident, de cianură, de minerit…
S-a mai vorbit intens despre Baia Mare când s-a construit furnalul de la Combinat, la începutul anilor 90, fiind considerată a treia cea mai înaltă construcție industrială din Europa.
Sau poate în 1985, când handbaliștii de la Minaur au câștigat, împotriva tuturor pronosticurilor, Cupa IHF, în finala dramatică de la Zaporoje (URSS), când Stamate a marcat în ultima secundă de joc.
Revenind în zilele noastre, trebuie să recunoaștem că primarul Cătălin Cherecheș a mai avut intenții să pună Baia Mare pe harta României, când a organizat finala națională a concursului Eurovision, în 2016 (însă câștigătorul, Ovidiu Anton, nu a avut șansa să reprezinte România la Stockholm, deși piesa avea potențial).
Însă o dată i-a reușit. Tot în 2016, când a câștigat un nou mandat de primar al municipiului Baia Mare, cu 71% din voturi, deși se afla în pușcărie. Și atunci a vorbit toată țara de… cazul de la Baia Mare.
De data asta, povestea are toate ingredientele unui scenariu de film: un băiat de bani gata, școlit la Viena, cu mult șarm și vorbele la el, ajunge deputat în Parlamentul României la vârsta de 30 de ani, dar își dă demisia înainte de finalul mandatului, pentru a ocupa funcția de primar al unui municipiu reședință de județ. Electoratul îl adoră, motiv pentru care îl alege aproape hipnotizat, mandat după mandat, chiar și în condițiile în care e reținut și închis, fiind acuzat de procurori pentru luare de mită. Într-un final e eliberat, iar el își continuă, triumfal, cariera de edil. Apoi se căsătorește în văzul tuturor, cu o creatoare de modă, pe Câmpul Tineretului de sub Dealul Florilor. Părinții soției găsesc de cuviință să facă o faptă bună pentru tinerii însurăței, motiv pentru care îi oferă o sumă de bani mamei unei judecătoare care instrumenta dosarul ginerelui. Cei doi sunt deconspirați și reținuți de procurori. Între timp, vine ziua sentinței. Având o presimțire sumbră, primarul fuge din țară cu câteva ore înainte de pronunțarea verdictului, cu actul de identitate a unui verișor. Din acest moment, toate televiziunile naționale stau cu ochii pe fugar. Întreaga țară urmărește live desfășurarea evenimentelor. Șeful poliției locale și șeful poliției de frontieră sunt destituiți (pardon, rotiți în alte funcții). În Budapesta, fugarul face o greșeală elementară: își activează telefonul mobil cu o cartelă cumpărată dintr-un magazin. Poliția îl reperează și începe Urmărirea. Polițiști din patru țări îi monitorizează orice mișcare. Într-un final, mașina condusă de o mătușă, după ce gonește pe autostradă cu 200 kmh, oprește într-o gară din Germania, moment în care trupele speciale îl imobilizează. E arestat și depus într-o închisoare de maximă securitate. (Și sfârșitul nu e aici).
Câți dintre voi ați plăti bilet pentru a viziona o astfel de peliculă?
Dorin ȘTEF
