LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Baia Mare

Baia Mare. Oraş, municipiu (reşedinţă de judeţ), Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Oraș de importanță subregională, interconectat cu municipiul Cluj Napoca, cel mai important oraș regional.

Lo­calităţi componente ale municipiului: Baia Mare (reşedinţă), Blidari, Firiza, Valea Nea­gră. Prima atestare documentară:1329 (civitas Rivuli Do­minarum). Sigiliul orașului: (1360)Inscripția frontală: MVTVVS; AMOR. CIVIV; OPTIMV. E. CIVITATIS FMAMETV; sus, locul gol lăsat de inscripţie este umplut de literele S. D. R. D. Textul completat: Sigillum de Rivulo Dominarum. Mutuus Amor Civium Optimum est Civitatis Firmamentum. În traducere: Sigiliul [oraşului] Râul Doamnelor. Dragostea reciprocă dintre cetăţeni este cea mai mare tărie a oraşului.

Stema municipiului Baia Mare (2004) se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, despicat. În cartierul din dreapta, pe fond roșu, se află un miner lucrând cu târnăcopul într-o galerie plasată la baza unui deal; deasupra, crescut din deal, este un castan comestibil, cu coroană bogată, totul de argint. În interiorul galeriei, din peretele acesteia se desprind o floare de mină și frânturi de metal prețios, toate de aur. În cartierul din stânga, pe fond albastru, se află un turn pătrat, de aur, etajat, dotat cu ferestre luminate, reprezentate pe fond negru, și ceas, terminat cu un acoperiș ascuțit, flancat cu turnulețe, așezat pe o terasă cu mai multe deschideri. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu șapte turnuri crenelate.

Populaţie:123.738 locuitori (cu localităţile apar­ţinătoare), 122.660 locuitori (în oraşul Baia Mare). Gospodării: 54.814 (cu localităţile apar­ţinătoare). Etnii:96.105 români, 12.750 maghiari, 3.107 romi, 270 germani, 153 ucraineni (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 83.140 ortodocși, 8.891 romano-catolici, 6.412 reformați, 5.590 greco-catolici, 4.442 penticostali, 1.411 martori ai lui Iehova, 658 baptiști, 96 creștini după Evanghlie, 96 luterani, 95 adventiști, 56 unitarieni, 35 musulmani, 29 creștini pe rit vechi; 269 fără religie, 247 atei. Numele co­mun al locuitorilor: băimărean, -ă, băimăreni, -e / băimăreancă, băi­mă­rence.

Perso­nalităţi: Gyula Schön­­herr (1864-1908), profesor, is­toric. ♦ István Réti (1872-1945), pictor. ♦ Alexiu Pocol (1872-1935), pro­pri­e­tar de mine, politician, senator, pri­mar al oraşului Baia Mare. ♦ Németh László (1901-1975), medic sto­ma­tolog, profesor, pro­zator, eseist, dramaturg, traducător. ♦ Vida Gheza (1913-1980), artist plastic, sculptor, politician. ♦ Traian Hrişcă (1929-2013), artist plastic, pic­tor. ♦ Mircea Pop (1930-1993), poet, prozator, profesor, ziarist, director al Bibliotecii regionale Maramureș. ♦ Lucian Mureşan (n. 1931), cardinal al Bi­sericii Ca­tolice. ♦ Nicolae Bre­ban (n. 1934), scriitor, dramaturg. ♦ Iosif Herţea (1936-2018), etnomuzicolog, compozitor, mu­­zeograf, cadru universitar, cerce­tător la Institutul de Folclor (1960-1980). ♦ Valentin Munteanu (1937-1994), profesor, dramaturg, romancier, secretar literar al Teatrului Dramatic din Baia Mare. ♦ Mircea Marian (1938-1998), prozator, dramaturg, secretar literar și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare. ♦ Elena Cărăușan (n. 1953), poetă. ♦ Gheorghe Costin (n. 1955), prim dirijor al Filarmonicii Banatul din Timișoara (din 2001), membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. ♦ Diana Adamek (n. 1957), secretar literar la Teatrul Dramatic, cadru universitar, critic literar. ♦ Corin Braga (n. 1961), prozator, critic literar, traducător. ♦ Tatiana Dragomir (n. 1963), prozator. Vol. Fotograme (2007. ♦ Andrei Bodiu (1965-2014), poet, critic literar, decan al Facultăţii de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov (2004-2012). ♦ Rodica Dunca (n. 1965), gimnastă, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Moscova (1980). ♦ Carmen Cerasela Dărăbuș (n. 1966), profesor, critic literar. ♦ Monica Mureșan (n. 1967), sportivă, campioană mondială la culturism (Spania, 2003). ♦ Anca Pătrăşcoiu (n. 1967), înnotătoare, medaliată cu bronz (proba 200 m spate) la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984). ♦ Noemi Lung (n. 1968), înnotătoare, vicecampioană (la proba 400 m mixt) la Jocurile Olimpice de la Seul (1988). ♦ Vasile Ardel (n.1969), campion european la culturism (1996). ♦ Daniela Sitar-Tăut (n. 1972), eseist, critic literar; doctor în filologie. ♦ Mirela Pașca (n. 1975), gimnastă, argint la Jocurile Olimpice de Barcelona (1992). ♦ Adrian Ghenie (n. 1977), artist plastic, pictor. ♦ Laura Ghinea (n. 1977), artist plastic, grafician, cadru universitar, pre­ședinte UAP Baia Mare (2011). ♦ Paula Seling (n. 1978), artist, solist vocal, com­pozitor. 

Instituții: primărie, poliție municipală, judecătorie, sediul Tribunalului Județean Maramureș (funcționează în Palatul de Justiție din Baia Mare), sediul Prefecturii județului Maramureș (funcționează în Palatul Administrativ), sediul Inspectoratului Județean de Jandarmi “Pintea Viteazul” Maramureș, secție de jandarmi, sediul Oficiului Județean de Poștă, sediul Direcției Silvice Maramureș, sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Maramureș (aflat în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca), sediul Agenției de Plăți și Intervenției pentru Agricultură (APIA), sediul Casei Județene de Pensii, sediul Agenției Teritoriale Autoritatea Rutieră Română (ARR), sediul Agenției pentru Protecția Mediului (APM), sediul Agenției Județene pentru Ocupare Forței de Muncă (AJOFM), sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Maramureș, sediul Direcției Județene a Arhivelor Naționale, sediul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor, sediul Direcției Județene de Statistică, Centru Maternal (pentru gravide și mame), Centru de Primire în regim de urgență (pentru copii abuzați), Centru de Primire în regim de urgență pentru copiii străzii, case de tip familial (pentru copii orfani sau abuzați), Birou Vamal (în subordinea Direcției Regionale Vamale Cluj-Napoca), sediul Direcției Județene pentru Sport și Tineret, sediul Direcției Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, circumscripție Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Comisariat Județean – Garda de Mediu, sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Maramureș, sediul Oficiului Regis­trului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, sediul Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, sediul Serviciului Public Județean Salvamont Ma­ramureș, sediul Direcției Regionale de Infor­mații (având în subordine județele Mara­mureș, Satu Mare și Bistrița Năsăud, în urma reorganizării din 2019), unități militare, Casa Armatei (Cerc Militar Forțe Terestre), penitenciar, birouri de notari publici, agenții bancare, bancomate. ♦ Aeroport Internațional (situat pe raza localității Tăuții Mă­gherăuș, la 10 km de Baia Mare; inaugurat pe acest amplasament în 1966), stație CF, gară, heliport, autogară. ♦ Sediul Direcției de Sănătate Publică Maramureș, Spitalul Judetean de Urgență “dr. Constantin Opriș” (1972), Spitalul de Pneumo­ftiziologie “dr. Nicolae Rusdea” (Spitalul TBC) (1968), Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie (1981), Clinica Euromedica Hospital (2006), cabinete medicale (generalist), cabinete stomatologice, farmacii, laboratoare medicale, unitate SMURD, case de bătrâni și centre de îngrijire persoane vârstnice. ♦ Sediul Inspectoratului Școlar Județean, 24 grădinițe de stat, 3 grădinițe particulare, o școală primară (Ep. Dr. “Alexandru Rusu”, sub oblăduirea Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș), 18 școli gimnaziale, o școală gimnazială internațională, 11 colegii și licee de zi (clasele IX-XII), 3 colegii naționale (CN “Gheorghe Șincai”, înființat în 1919; CN “Vasile Lucaciu”, 1962; CN “Mihai Eminescu”, 1969, fost Liceu Pedagogic de Educatoare), Centru Școlar de Educație Incluzivă, Școală Postliceală Sanitară (“Carol Davila”), Școală Postliceală Tehnică (“Henri Coandă”), Palatul Copiilor, Club Sportiv Școlar, Centrul Universitar Nord din cadrul Universității Tehnice Cluj Napoca (până în 2012, Universitatea de Nord Baia Mare), Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” din Arad, filiala Baia Mare (1998). ♦ Sediul Direcției Județene pentru Cultură, sediul Centrului Județean pentru Conservarea și Valorificarea Creației Populare Maramureș (Revista “Memoria Ethno­logica“; Ansamblul Folcloric “Flori de Maramureș“; Școala Populară de Artă “Liviu Borlan“), sediul Ansamblului Folcloric Național “Transilvania” (înființat în 1959; fost Ansamblul “Maramureșul”), Fanfară Municipală (“Millenium Band”, înființată în anul 2004, după desființarea Fanfarei Militare), Teatrul Municipal (1952), Teatrul de Păpuși, Teatrul independent Ararat (2008), casă de cultură (1971).

Biblioteci:Biblioteca Județeană “Petre Dulfu”; Biblioteca Uni­versității de Nord; Biblioteca Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș; Biblioteca Casei Corpului Didactic.

Muzee: Muzeul Județean de Istorie și Arhelogie Maramureș; Muzeul Județean de Mineralogie “Victor Gorduza”; Muzeul Județean de Artă “Centrul Artistic Baia Mare”; Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară; Planetariu și Observator Astronomic; Muzeul Florean.

Instituții religioase: Sediul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătma­rului (cuprinde Protopopiatul Baia Mare, Protopopiatul Sighet, Protopopiatul Lăpuș, Protopopiatul Chioar, Proto­popiatul Vișeu); Sediul Episcopiei Greco-Catolice de Mara­mureșului (cuprinde Pro­topopiatul Baia Mare, Protopopiatul Bucovinean, Proto­popiatul Chioar, Protopopiatul Ciscarpatin de Ma­ra­mureș, Protopopiatul Cis­carpatin de Satu Mare, Protopopiatul Iza-Vișeu, Proto­popiatul Mănăștiur, Protopopiatul Satu Mare, Pro­to­popiatul Seini, Pro­to­popiatul Sighet, Protopopiatul Țara Oașului); Sediul Proto­popiatului Greco-Catolic Baia Mare; Sediul Protopopiatului Ortodox Baia Mare; Sediul Protopopiatului Romano-Catolic; Sediul Protopopiatului Reformat; Sediul Comunității Penticostale Maramureș-Sătmar.

Economie: 6.406 agenți economici activi, cu 41.267 angajați; centru co­mercial, industrial și de transport; nod feroviar și rutier. Arie natu­ra­lă pro­tejată (de interes naţional): Tăul lui Dumitru; Coloanele de la Limpedea; Rezervație naturală de castan comestibil. Parcuri: Parcul Municipal Regina Maria (amplasat pe str. Valea Roșie, inau­gurat în sec. XIX; cale ferată pe care circulă un trenuleț destinat copiilor, spații de joacă pentru copii, foișor pentru fanfară, terenuri de tenis, heleșteu cu pești exotici, restaurant); Parcul Central (inaugurat în 2015; str. Serelor); Parcul Tineretului (zona Stadion), Parcul Dacia (în fața fostului cinematograf Dacia). Peșteri, grote: Grota Tolvaj Dénes (=Deneș Haiducul) de pe Dealul Mogău. Monumente de arheologie: Cetatea din Baia Mare, punct Valea Borcutului (sec. XI-XV); fundațiile bisericii gotice (Piața Cetății) (1347).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1329) civitas Rivuli Do­minarum, (1332) Rivulus Domi­na­rum, (1335) parohus de Rivulo Do­mi­narum, (1391) Asszo­nypataka, (1465) Castellum Rivuli Dominarum (1469) caste­llanus et capi­ta­neus de Rivulo Do­minarum, (1481) civitas nostra (regis) Rivuli Dom­i­narum, (1489) castrum de Rivulo Dominarum, (1564) Bag­na, (1585) Nagybanya, (1600) Nagi bania, (1601) Nagi­bagna, (1614) Nagy Bania, (1648) Nagy Banya, (1828) Aszszoony Pataka, Frauenbach, Welka-Banya, (1851) Nagybánya, Aszony­pataka, (1909-1919) Baia-mare, Nagy­bánya (cu cătunele Blidari, Ul­moasa, Valea Borcutului şi Valea Neagră), (1968) Baia Mare. Evoluția numelui lo­calității: Cetatea Râul Doamnelor, Râul Doam­nelor, Cas­telul Râul Doam­nelor, Fo­rtă­rea­ţa Râul Doamnelor, Baia Mare.

Soluții etimologice. După Dariu Pop (1938) “…adevăratul nume al Băii Mari, în timpuri îndepărtate, a fost Râuşor (Rivulus, Rivuli, Rivulinum). Că este aşa, ne dovedeşte numele râu­şorului care şi astăzi se numeşte, în Baia-Sprie, de unde izvorăşte, Şuior, ceea ce nu este altceva decât abrevierea şi anagramarea numelui de Râuşor, lucru ce se întâmplă întotdeauna când străinul împrumută cuvinte de la autohtoni”. Ipoteza e plauzibilă, dacă luăm în calcul şi denumirea pe care localitate o avea în perioada medievală. Într-o diplomă emisă în anul 1329 de Carol Robert (rege al Un­gariei între 1308-1342), localitatea poartă denumirea de Cetatea Râul Doamnelor (Civitas Rivuli Domi­narum), iar în 1347 este amintită nu­mai sub numele de Râul Doam­nelor (Rivulus Dominarum). În secolul al XV-lea (până în 1465), cea mai frec­ventă denumire era Castelul Râul Doamnelor (Castellum Rivuli Do­minarum). Potrivit istoricilor, în vremea dinastiei de Anjou, minele din Baia Mare au aparţinut reginelor, de aici denumirea de Rivulus Dominarum, adică Râul Reginelor (sau al Doamnelor). În acest context, Dariu Pop putea să aibă dreptate atunci când a afirmat că numele iniţial al localităţii a fost Râu sau Râuşor. Ulterior, denumirii autohtone i s-a adăugat termenul ce indică posesia localităţii (a Reginelor), res­pectiv rangul (Ce­tate sau Castel).

La începutul secolului al XVI-lea, lo­calitatea apare (sporadic) sub de­numirea de Oraşul Nou (Neustad, în germ.). Apoi, din 1585, localitatea se va numi Baia Mare (Nagybanya, în magh.). Schimbarea numelui oraşului a avut loc pe fondul fră­mân­tărilor politice de la mijlocul secolului al XVI-lea, cul­minând cu prăbuşirea şi dez­mem­brarea, în anul 1541, a re­ga­tului feudal maghiar. Oraşul este stăpânit alter­nativ de habsburgi şi principii tran­silvăneni (prin cuceriri repetate), până în 1588 (când e scos definitiv de sub stăpânirea Coroanei, în fa­voarea Transilvaniei). Prima ten­tativă de schimbare a denumirii (Ora­şul Nou = Neustad, în germ.) aparţine comandantului austriac An­drei Khiel­man, aflat la conducerea ora­şului probabil între 1565-1567. În 1585, oraşul se afla în proprietatea lui Ştefan Bathory, principele Tran­sil­vaniei. Cum denumirea dată de hab­sburgi nu a fost agreată, dar nu se dorea nici întoarcerea la numele medieval, consacrat de casa regală maghiară (Cetatea Râul Doam­nelor) – posesiune desuetă -, s-a impus o denumire nouă, în con­for­mitate cu interesul eco­no­mic: Baia Mare, adi­că cel mai mare bazin minier din nordul Transilvaniei.  Numele s-a raportat, cu certitudine, şi la lo­ca­li­tatea Baia-Sprie, care se numea Baia de Sus.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, așezarea a făcut parte din comitatul maghiar Sătmar, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Satu Mare, plasa Baia Mare. Despre Baia Mare, la începutul secolului al XX-lea, istoricul Nicolae Iorga consemnează: “Orașul începe cu case răslețe, după tipul obișnuit. Ele țin mult timp, până se ivesc clădiri mai mari, cu prăvălii, străzi bine pietruite, pe care se mișcă o mulțime de lucrători înglodați și plini de pulberi galbene. Piața e foarte întinsă, ca la toate orașele ungurești din aceste părți și, iarăși, foarte chior luminate. (…) Sunt aici 12.000 de străini, culeși din lungul și latul Țării Ungurești, și între ei se cam pierd cei 4.000 de români, care au în margine o bisericuță și n-au putut întemeia și o școală modestă. (…). Apa Săsariului curge în margine, lin, fără maluri, limpede, cu toate scursorile galbene și albicioase ce cad într-însa, venind de la șteampuri”. După al Doilea Război Mondial, localitatea a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.

De­numirea oficială actuală, Baia Mare, derivă din subst. baie “exploatare minieră sub­terană; mină, ocnă; (la pl.) staţiune balneară; golf, de­pre­siune”. Din punct de vedere lexical şi semantic, a existat o apropiere între substantivul rom. baie “mină” şi magh. banya “mi­nă”. Din punct de vedere eti­mo­logic, dicționarele Academiei despart sensul de “sta­ţiune balneară” (< lat. *bannea) şi sensul de “mină” (< magh. bánya). În schimb, A. Ciorănescu sugerează o ori­gine comună, din lat. *bannea (= bal­nea “ca­meră de baie, baie pu­blică”), cf. it. bagno, fr. bain, sp. bano, port. banho. Ideea este preluată de M. Homorodan (1980), care susține că termenul baie provine din lat. bal(i)neum, bal(i)nea “mină” și “scăldătoare”, cf. și it. bagno, sp. baño “scăldătoare; ocnă (pentru condamnați)”. Chiar dacă admite că înțelesul de “mină” îl au și ceh. baně și magh. bánya, M. Homorodan e convins că “cel puțin forma maghiară trebuie să fie un vechi împrumut din română, având în vedere faptul că Transilvania a fost întotdeauna bogată în «băi», aici mineritul fiind practicat pe scară largă încă din Antichitate”. Pe aceiași linie se înscrie și soluția propusă de P. Bilțiu. În schimb, prof. V. Frățilă (2016) susține că e necesară o întoarcere la dicționarele Academiei: baie, cu sensul de “exploatare minieră”, nu este cuvânt românesc de origine latină, ci un împrumut din maghiară, bánya.

(Din lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).