LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Fărcașa

Comună, zona Codru, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în partea de vest a judeţului, în depresiunea Baia Mare, pe malul râului Someş, între Sârbi și Gârdani, la confluența cu valea Bârsăului; la 23 de kilometri de Baia Mare; zonă de câmpie.

Localităţi componente:Bu­zeşti, Fărcaşa (reşedinţă), Sârbi, Tă­maia. ♦ Locali­tatea Tămaia şi Bu­zeşti au format o unitate admi­nis­trativ-teritorială numită comuna Tă­maia, până în anul 1952. Localităţile Făr­caşa şi Sârbi au constituit comuna Fărcaşa. Ambele comune făceau par­te din plasa Ardusat, judeţul Satu Mare. Din 1952 se constituie comuna Fărcaşa, alcătuită din toate cele patru localităţi şi având ca reşedinţă de comună localitatea Fărcaşa. Prima atestare documentară:1424 (villa va­lachalis Farkasazow. Populaţie:4.015 lo­cuitori (în comună), 1.769 locuitori (în satul Fărcaşa). Gospodării: 1.282 (în comună). Etnii: 3.840 români, 62 romi, 28 maghiari (în comună). Culte: 3.410 ortodocși, 382 penticostali, 50 romano-catolici, 39 greco-catolici, 16 baptiști, 15 reformați, 13 martori ai lui Iehova, 4 adventiști (în comună). Dialect:subdialect crişean, grai someşean.

Numele comun al locuitorilor: făr­căşean, -ă, făr­căşeni, -e, (fărcăşan) / fărcă­şeancă, fărcăşence. Po­recla locuitorilor: răstă­uţe. Nume de familie derivate din numele localităţii: Fărcăşan, Făr­căşanu (29 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Boloş, Bran, Ciurdaş, Crainic, Crişan, Ghiman, Mereuţ, Onţ. Personalităţi: Ion Boloş (n. 1949), prozator. Vol. Fântâna vul­tu­rilor (1978), Întoarcerea fiilor (1982), Călători ca apele (1986), În numelui tatălui (2009) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. Instituții: primărie, secție de poliție rurală (comune arondate: Fărcaşa, Ariniş, Ardusat, Asuajul de Sus, Băseşti, Băiţa de sub Codru, Bicaz, Oarţa de Sus, Gârdani, Sălsig), grădiniță, școală gimnazială (“Lucian Blaga”), bibliotecă comunală (din 1924), cabinet medical, cabinet stomato­logic, farmacie, unitate SMURD, ghișeu poștal, bazin de înot, bază sportivă, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, cămin cultural; Centru Local de Informare și Promovare Turistică; biserică ortodoxă (de zid, “Pogorârea Sfântului Duh”, 1977), biserică romano-catolică, biserică penticostală (“Elim”). Resurse naturale: curs de apă (râul Someș), teren arabil 1.000 ha, pășuni și fânațe 100 ha; fond forestier (800 ha); fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri, peri, pruni. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, gaz, energie electrică).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1424) villa va­lachalis Farkasazow, (1470) Farkasazo, (1828) Far­kas Aszó, (1851) Farkasaszó, (1909-1919) Fărcaşa, Far­ka­saszó, (1968) Fărcașa. Evoluția numelui localității: Farcaș, Fărcașa.

Soluții etimologice.Referitor la întemeierea localității, “după tradiţia populară, nu­cleul iniţial al aşezării Fărcaşa a fost în regiunea colinară dintre pârâurile Fărcăşiţa şi Bârsău. Pă­durea de ste­jari înainta până aproape de Someş şi camufla aşezarea, oferindu-i po­sibilităţi mai bune de apărare în faţa primejdiilor. Tot tradiţia populară ne informează că văile apelor din această zonă au fost însoţite de drumuri de acces între diferitele aşezări umane. Aşa aflăm că în urmă cu mai multe sute de ani au poposit pe teritoriul lo­calităţii căruţe de negustori. Apa, păşunile şi pădurea i-a determinat pe aceştia să aleagă localitatea ca loc de popas. În­tâmplarea a făcut că, peste noapte, i-a atacat o haită de lupi, omorându-le caii. Supărarea lor a fost atât de mare încât Pătru a hotărât că nu vor părăsi locul până nu vor stârpi lupii din împrejurimi. Aşa au ajuns să-şi construiască adă­posturi durabile, sta­bilindu-se definitiv aici. Întâm­plarea cu lupii a făcut ca numele acestei aşezări să rămână La Lupi sau Satul Lupilor şi în traducere maghiară Farkasaszoo”.

Atât legenda, cât și atestările documentare vorbesc despre un microtoponim local: Valea (seacă) a lupului sau Valea lui Lupu (dificil de stabilit varianta adevărată), unde s-a constituit vatra inițială a satului. Indiferent care e soluția corectă din punct de vedere istoric, autoritățile maghiare au utilizat forma Farkasaszó (< apelativul magh. farkas “lup”). În cazul unui etimon antroponimic, acesta putea fi rom. Lupu (devenit, în magh., Farkas) sau un derivat din n.fam. rom. Farcaş, antroponim frecvent în judeţul Maramureş: Farcaş (662 de per­soane cu acest nume de familie), Farcas (328 de per­soane), Fărcaş (68), Farkaş (91), Farkas (88). For­ma finală s-a obţinut prin adăugarea sufixului to­ponimic –a, dat fiind faptul că acest sufix e folosit, în general, pentru oiconimele care provin din microtoponime.

De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemă­nător, având, probabil, aceiași etimologie: Farcaşa (jud. Neamţ), Făr­caş (jud. Dolj), Fărcaş-Tău (sat des­fiinţat, jud. Bistriţa-Năsăud), Fărca­şele, Făr­caşu de Jos şi Făr­caşu de Sus (jud. Olt).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).