LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Inău

Sat aparţinător de oraşul Târgu-Lăpuş, zona Lăpuş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată în depresiunea Inău, între Dealul Pietriş şi Muntele Şatra, la nord de satul Borcut, la 10 kilometri nord de Târgu-Lăpuş; zonă de deal.

Prima atestare documentară:1584 (Ewneö­mezeö). Populaţie: 251 locuitori. Gospodării: 156 case (1977). Etnii: 299 români, 10 romi. Dialect:sub­dialect crişean (de tranziţie). Nu­mele comun al locuitorilor: inăuan, -ă, inăuani, -e / inăuancă, inăuance. Nume de familie frecvente în localitate: Horvat, Thira. Perso­na­lităţi: Viorel Thira (n. 1936), preot, publicist. Vol. Fără personalităţi îi frig în istorie (2007), Graiul în satul Inău (2010), Praf de stele (2012) etc. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfânta Treime”, 1991); biserica monument istoric (“Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”) se află în custodia parohiei ortodoxe; biserică penticostală (“Maranata”). Resurse naturale: teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1689).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1584) Ewneö­mezeö, (1589) Wneöpatak, (1615) Unö­mezeö, (1733) Iuno, (1750) Inou, (1760) Unömezö, (1854) Unömezö, Ineu, (1909-1919) Inău, Únömezö, (1968) Inău. Evoluția numelui localității: Inou, Ineu, Inău. Soluții etimologice.Etimologie incertă. O lo­calitate cu numele Inău se află în judeţul Sălaj, lângă Zalău, atestată în anul 1387, în forma Ineu, apoi 1733 Inou, 1854 Inó, Ineu. Analizând etimologia acestui oiconim, Gh. Chende-Roman (2006) susţine că ar deriva din antroponimul Ion, prin hipocoristica Ene, maghiarizată Enö. De aseme­nea, în judeţul Arad se află localitatea Ineu, cu rang de oraş, atestată 1214, în forma Villa Ieneu. Satul din judeţul Maramureş este atestat în anul 1584, în varianta Ewneö­mezeö, mai târziu Unömezeö. Istoricul Iosif Kadar (1901) a afirmat că denumirea ar deriva de la cuvântul maghiar tinö “junincă” sau tinök “păşune pentru vite”.  Pentru A. Res­meriţă (1924), numele localității ar proveni de la numele plantei in. Gustav Kiss derivă numele din magh. ünő (< sl. unǔ). Soluții nesatisfăcătoare.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023. Cartea poate fi procurată din rețeaua librăriilor băimărene: bdul Unirii – “Steinhard”, Piața Revoluției – “Cartea Românească”,  RFN – “Petre Dulfu” și VIVO – “Cărturești”).