LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Ocna Șugatag

Comună, zona Mara-Cosău, județul Maramureș, regiunea istorică Maramureş, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Lo­­­calitate situată (la răspântie de drumuri) între Budești, Călinești, Ferești și Hoteni, în depresiunea Ma­ramureşului, pe valea Cosăului, la 59 de kilometri de Baia Mare şi 18 kilometri de Sighet; zonă de deal (alt. 500 m).

Localităţi componente ale comunei: Breb, Ho­teni, Ocna-Şugatag (reşe­dinţă), Sat-Şugatag. Prima atestare documentară: 1355 (fodinae salium). Po­pulaţie: 3.853 locuitori (în comună), 1.242 locuitori (în satul Ocna-Şugatag). Gospodării: 1.546 (în comună). Etnii: 3.310 români, 300 ma­ghiari, 81 romi, 7 ucraineni (în comună). Culte: 2.744 ortodocși, 358 greco-catolici, 350 romano-catolici, 122 martori ai lui Iehova, 9 reformați, 59 baptiști, 21 penticostali, 3 adventiști (în comună). Dialect: sub­dia­lect maramureşean. Numele co­mun al locuitorilor: ocnean, -ă, ocneni, -e / oc­neancă, ocnence. Porecla locuitorilor: şogăi. Nume de familie derivate din nu­mele loca­lităţii: Oc­neanu (16 per­soane). Nume de familie frecvente în lo­ca­li­tate: Gherman, Ne­meş, Puţ, Tămaş.

Personalităţi: Titu Doroș (1879-1934), avocat, redactor la săptămânalul Sfatul din Sighet (1918-1919), prefect al județului Maramureș (1926-1927). ♦ Marga Barbu (1929-2009), actriţă de teatru (Teatrul Nottara din București, 1952-1993) şi film (seria Haiducii, Bietul Ioanide, Comoara din Carpaţi etc.). ♦ Marin Slujeru (n. 1954), poet. Vol. Pauza de lectură (1999), Tresăriri (2002), Târziu în iunie (2003) etc. Instituții: primărie, secție de poliție rurală (comune arondate: Ocna Şugatag, Bârsana, Deseşti, Giuleşti, Călineşti, Onceşti, Budeşti), grădiniță, liceu tehnologic, bibliotecă comunală (din 1953), ghișeu poștal, cabinet medical, farmacie, agenție bancară, bancomat, centru local APIA, case de tip familial (pentru copii orfani sau abuzați) (în subordinea DGASPC Maramureș), serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, cămin cultural; baze sportive: teren de fotbal (iarbă) (“Salina”); stația meteorologică Ocna Șugatag (din 1861). Biserici: biserică greco-catolică (“Nașterea Preacuratei Fecioare Maria”, în construcție din 2015); biserică ortodoxă (de lemn, “Dumnica Tuturor Sfinților”, 1975); biserică baptistă; biserică penticostală (“Elim”, 2005).

Resurse naturale: teren arabil (1.000 ha), pășuni și fânațe (5.200 ha), fond forestier (1.500 ha), fructe de pădure și ciuperci comestibile din flora spontană; culturi pomicole: meri, peri, pruni; izvor de apă sărată (Izvorul Sărat, pe firul Văii Sărate); complex lacrustru cu apă sărată; ză­că­minte de sare gemă. Arie naturală protejată (de interes local): Tăurile şi turbăria de la Hoteni; Râul Mara, pe o lungime de 2,9 kilometri; de interes naţional: Pădurea Crăiasca; Complex lacustru, alcătuit din: Lacul Gavrilă (23.541 mp), Lacul fără fund (1.035 mp), Lacul bătrân (6.226 mp), Vrăjitoarea, Lacul Roşu, Vorsing. Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial (2001), ridicat de Clubul Bătrânilor ”Barátság” din Ocna Șugatag. Stațiune balneo-climaterică (de interes local). Obiective turistice: Com­plexul balnear, Pădurea Crăiasca (Centru Local de Informare și Promovare Turistică). Târg săptămânal de mărfuri şi ani­male (joi).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1355) fodinae salium, (1360) Zalatyna Suga­tagfalva, (1360) Sugatagfolwa, Swgathakfalwa, (1419) Sugatag, (1431) Sw­ga­thagh, (1440) Swgathac, (1461) Swga­thakfalwa, Sugathagh, (1472) utraque Swgathak, (1583) Su­gatagh, (1828) Akna Sugatagh, (1851) Sugatag, (1909-1919) Ocna-Şugatag, Akna­sugatag, (1968) Ocna-Șugatag. Evoluția numelui localității: La Sare, Satul Slatina Şugatag, Şugatag, Ocna-Şugătag.

Soluții etimologice. Al. Filipașcu (1940) susţine că, în pe­rioada medievală, locaţia se numea La sare, după un microtoponim local preexistent (regiunea e bogată în zăcăminte de sare). Sporadic s-a numit și Slatina. Însă, denumirea cea mai frecventă în epocă a fost Şugatag, care numea probabil colonia muncitorilor ce lucrau la exploatarea sării. T. Papahagi (1925) este de părere că, “pentru Şugătag, probabil că avem a face cu ung. sovago + germ. Tage, mai ales că Sat-Şugătag e considerat ca fiind locuit de oameni lucrători cu ziua, care nu sunt nemneşi”. Mai precis, termenul maghiar sovago derivă din magh. só “sare” + magh. vágó “tă­ietor”, adică “tăietor de sare”, iar Tage ar putea fi germ. Tage “zile”, cu sensul extins de “(plătit cu) ziua; zilier”. N. Iorga (1906) aduce în discuție și alte semnificații ale oiconimului: “O etimologie ungurească: «grămadă de sare», s-a căutat pentru acel sat al Șugătagului, lângă care se află minele de sare amintite mai sus: în Ugocea însă «șugătag» e «poian㻓.

La începutul secolului al XIX-lea, numele localităţii se schimbă din Șugatag în Ocna-Şugatag. Toponimul Oc­na derivă din apelativul ocnă “mină; salină” (< sl. okno “fereastră” < sl. oko “ochi”). I. Bîrlea (1929) punctează: “Ocnașugătag, odinioară Slatina, deoarece are mina de sare cu apă sărată, care după provincialismul maramurășan se numește slatină, și pentru a fi deosebită de comuna Slatina, târgușor cu mina de sare în dreapta Tisei, azi în Cehoslovacia, și-a adoptat numele satului vecin Șugătag, la care s-a adăugat Ocna, care în dialect maramureșan corespunde la mina, deci și-a luat numele Ocnașugătag”.

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023)