
LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Plopiș
Sat aparţinător de comuna Şişeşti, zona Chioar, subzona Fisculaş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poalele Munţilor Gutâi, între Șurdești și Făurești, pe malul râului Cavnic, la 7 kilometri sud-est de Şişeşti; zonă de deal.
Prima atestare documentară: 1583 (Plopis). Populaţie: 522 locuitori. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: plopişean, -ă, plopişeni, -e / plopişeancă, plopişence. Porecla locuitorilor: ciormani. Nume de familie derivate din numele localităţii: Plopişan (6 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bontoş, Puţ. Personalităţi: Iustinian Chira (1921-2016), episcop al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului (1990-2016). Vol. Apel la conștiință și rațiune (1990), Convorbiri în amurg (2006), Mănăstirea Sfânta Ana Rohia: monografie (2009) etc. Instituții: școală primară, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1798, monument istoric), biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (râul Cavnic), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Plopiș, construită în 2013, cu o putere instalată de 2,8 MW); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1798), patrimoniu UNESCO. Monument comemorativ: Crucea Monument în memoria Eroilor (2009).
Originea numelui localității
Denumiri atestate: (1583) Plopis, (1591) Kloppys [=Ploppys], (cca. 1800) Ploppis, Ploptişu, (1850) Ploppis, Plopiş, (1909-1919) Plopiş, Nyárfás, (1968) Plopiș.
Soluții etimologice. Denumirea localității derivă dintr-un microtoponim local preexistent de forma *(La) Plopiş, având la bază apelativul plopiş, cu sensul de “pădure de plopi” (< subst. plop “specie de arbore”). De altfel, toponimul Plopiş este frecvent în Maramureş (fânaţe în localitățile Baba, Sălniţa, Vima Mică etc.). Faptul că în atestările documentare nu apare o altă denumire alternativă, dovedeşte că numele satului este vechi, forma românească fiind acceptată chiar şi de către autorităţile străine. Atestarea Nyárfás (1909) este o traducere în maghiară: nyár “plop” + suf. adj. -(a)s, însemnând “teren acoperit cu plopi”. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Plop (jud. Hunedoara), Plopana (jud. Bacău), Plopeasa (jud. Buzău), Plopeni (jud. Constanţa, Prahova, Suceava și Vaslui), Plopi (în jud. Brăila, Buzău, Cluj, Hunedoara, Ilfov, Mehedinţi, Suceava, Teleorman și Vaslui), Plopiş (jud. Harghita, Sălaj), Plopoasa (jud. Vaslui), Plopşor (jud. Dolj).
(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).