LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Plopiș

Sat aparţinător de comuna Şişeşti, zona Chioar, subzona Fis­cu­laş, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată la poa­lele Munţilor Gutâi, între Șurdești și Făurești, pe malul râului Cavnic, la 7 kilometri sud-est de Şi­şeşti; zonă de deal.

Prima atestare documentară: 1583 (Plopis). Populaţie: 522 locuitori. Dia­lect: subdialect crişean. Numele co­mun al locui­to­rilor: plopişean, -ă, plopişeni, -e / plopişeancă, plopişence. Porecla locuitorilor: ciormani. Nume de familie derivate din numele localităţii: Plopişan (6 persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Bontoş, Puţ. Perso­nalităţi: Iustinian Chira (1921-2016), episcop al Epis­copiei Orto­doxe a Maramureşului şi Sătmarului (1990-2016). Vol. Apel la conștiință și rațiune (1990), Convorbiri în amurg (2006), Mănăstirea Sfânta Ana Rohia: monografie (2009) etc. Instituții: școală primară, biserică ortodoxă (de lemn, “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, 1798, monument istoric), biserică penticostală. Resurse naturale: curs de apă (râul Cavnic), teren arabil, livezi, fânațe. Alte resurse: microhidrocentrală (MCH Plopiș, construită în 2013, cu o putere instalată de 2,8 MW); conexiune internet, semnal GSM, rețea utilități (apă, energie electrică). Monument istoric: Biserica de lemn „Sf. Arhan­gheli Mihail şi Gavril” (1798), patrimoniu UNESCO. Monument co­memorativ: Crucea Monument în memoria Eroilor (2009).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1583) Plopis, (1591) Kloppys  [=Ploppys], (cca. 1800) Ploppis, Ploptişu, (1850) Ploppis, Plo­piş, (1909-1919) Plopiş, Nyárfás, (1968) Plopiș.

Soluții etimologice. Denumirea localității derivă dintr-un microtoponim local pre­existent de forma *(La) Plopiş, având la bază apelativul plopiş, cu sensul de “pădure de plopi” (< subst. plop “specie de arbore”). De altfel, toponimul Plopiş este frecvent în Maramureş (fânaţe în localitățile Baba, Sălniţa, Vima Mică etc.). Faptul că în ates­tările documentare nu apare o altă denumire alternativă, dovedeşte că numele satului este vechi, forma românească fiind acceptată chiar şi de către autorităţile străine. Atestarea Nyárfás (1909) este o traducere în maghiară: nyár “plop” + suf. adj. -(a)s, însemnând “teren acoperit cu plopi”. De menționat că, în țară, există și alte localități cu nume identic sau asemănător, având, probabil, aceiași etimologie: Plop (jud. Hunedoara), Plo­pana (jud. Bacău), Plopeasa (jud. Buzău), Plopeni (jud. Constanţa, Prahova, Suceava și Vas­lui), Plopi (în jud. Brăila, Buzău, Cluj, Hu­nedoara, Ilfov, Mehedinţi, Su­cea­va, Teleorman și Vaslui), Plopiş (jud. Har­ghita, Sălaj), Plopoasa (jud. Vaslui), Plop­şor (jud. Dolj).

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).