PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (VII). Florentin Tuș: Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie
Într-una dintre zilele lunii mai – o lună despre care vorba din popor spune că vremea și stările se pot schimba de la o zi la alta și că „lucrurile reîncep să se miște” – am primit provocarea din partea lui Dorin Ștef, cunoscut și apreciat jurnalist al comunității noastre, de a răspunde campaniei „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”.
„Lectura tradițională”… aceste două cuvinte mi-au dat de gândit, dar, în același timp, am ales să îi mulțumesc domnului Ștef și să dau curs provocării sale, într-un context în care stăm tot mai mult cu ochii ațintiți în ecranele telefoanelor și tot mai puțin într-o carte. Și m-am mai întrebat pe moment ceva: câți dintre noi mai dăruim astăzi o carte? Sau cât de des mai adăugăm o carte nouă în bibliotecă?
Pentru mine, deschiderea unei cărți noi reprezintă un moment de bucurie, iar mirosul paginilor este unul de neegalat, un sentiment de apropiere față de carte și de subiectul ei. Cărțile din biblioteca familiei mele, de la cele pentru copii până la cele ale adulților, poartă miros de tipar, de timp, dar și de memorie. Au gustul copilăriei, al răbdării părinților noștri și al cadrelor didactice care ne-au învățat să citim. Dar și al curiozității sincere, fie că vorbim despre copil, adolescent sau adult, de a descoperi lumea dintre coperți. Ce miros mai au cărțile print? De școală, de seri târzii de lectură, de libertate spre imaginație și de descoperire. Ce gust au? Gustul acela rar al lucrurilor care nu pot fi grăbite, ci trebuie analizate și realizate pas cu pas, cu atenție, echilibru și implicare.
Cărțile din biblioteca familiei mele vor păstra întotdeauna urmele trecutului, iar colțurile îndoite, sublinierile, petele de cafea, bilețelele uitate între pagini sau data unei dedicații ne vor aduce mereu un zâmbet pe chip. Mirosul unor cărți moștenite de pe rafturile bibliotecii poartă și azi în el prezența discretă a celor care nu mai sunt.
Cred că lectura tradițională trebuie apărată, motiv pentru care apreciez această campanie – „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională” – venită într-un moment în care societatea trăiește într-o permanentă grabă. O societate care pierde relația cu cartea tipărită riscă să își piardă și capacitatea de a gândi în profunzime. De aceea, nu renunțați să mirosiți sau să gustați din cărțile print.
Florentin-Nicolae Tuș
Președinte Camera de Comerț și Industrie Maramureș
Nota redacției:
Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.
Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.
Campania invită cititorii, autorii, profesorii, bibliotecarii și toți cei interesați de cultură să își exprime punctul de vedere asupra temei propuse, într-un spațiu de dezbatere deschis și liber. Contribuțiile nu sunt limitate ca dimensiune, organizatorii încurajând opinii autentice, personale și argumentate.
Articole apărute:
(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg
(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor
(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște
(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format
(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață
(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac
