PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XIV). Dan Bucă: Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

Invitația colegului și prietenului Dorin Ștef de a avea un punct de vedere și a participa la campanie de presă, cu tematica „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, m-a determinat să reflectez asupra subiectului.

De ce? Pentru că trăim accelerat, încercăm să ne sincronizăm permanent, să câștigăm timp pentru a putea rezolva problemele profesionale și personale. De multe ori nu reușim, le amânăm pe cele mai puțin importante sau cele care nu necesită atenție imediată.

Generația mea cunoaște ce înseamnă să trăiești într-un sistem suprasolicitat și într-o competiție acerbă cu examene și locuri extrem de disputate.

Încercăm să ținem și noi pasul cu dezvoltarea tehnologiei care avansează, de obicei la șase luni, și care modifică substanțial modul în care noi comunicăm, învățăm și accesăm informații. Odată cu apariția internetului, a telefonului mobil, a tabletelor, televizoarelor inteligente, echipamentelor, rețele de socializare, platforme digitale, inteligenței artificiale, cărților în format audio (audio book), aceste instrumente au devenit pentru majoritatea dintre noi lucruri/obiecte indispensabile în viața zilnică. În acest context, lectura s-a mutat așa cum era și firesc în spațiul virtual, la nivelul societății dominate de ecrane, rapiditate și acces rapid la informație/lectură.

Personal, cartea tipărită continuă să ocupe un loc esențial în activitatea zilnică. De ce? Pentru că oferă emoții și experiențe pe care mediul digital nu le poate înlocui. Deși pare demodat prefer și acum să duc cadou celor apropiați o carte, pe care pot scrie o dedicație sau cu autograful autorului.

Pentru mine volumul de carte tipărit păstrează în primul rând  dimensiunea umană și afectivă aparte. Am acel contact direct cu hârtia, cu mirosul paginilor, cu gestul simplu al răsfoirii, ce creează relație intimă între mine ca și cititor și text. Plus că lectura fizică a cărții fizice aduce cu sine momente de liniște, reflecție și refugiu interior. Este față de cartea digitală un spațiu intim, un spațiu al încetinirii și al reconectării cu mine, un spațiu în care mă regăsesc și care transmite emoții, amintiri și stări de spirit. Mă implic mai profund în actul lecturii, sunt mai concentrat și mă ajută să înțeleg mai bine textul, să analizez și să rețin mai ușor detalii, față de suportul digital, în care adesea atenția este fragmentată de mesaje sau notificări, de ferestrele deschise simultan pe calculator, telefon sau tabletă.

Poate sunt nostalgic, dar cred și acum că o carte tipărită reprezintă și o valoare culturală. O putem găsi în librării, biblioteci, magazine sau colecții personale, acolo unde cartea reprezintă un spațiu al identității culturale și a memoriei colectivă. Cartea tipărită se poate transmite din generație în generație, am volume de carte ce poartă pe pagini urmele timpului și a celor care au lecturat-o înainte. În acest context, ea reprezintă mai mult decât un obiect, devine martor al experienței noastre ca oameni, oferă un sentiment de apartenență, de continuitate și de autenticitate.

Tehnologia digitală are și ea avantaje pe care nu trebuie să le ignori. Oferă acces la cunoaștere, la sute sau milioane de volume disponibile indiferent de distanță sau de situația materială, resurse utile și eficiente, dar și funcții adaptate care facilitează lectura. Un dispozitiv electronic poate stoca mii de volume, cu avantaj mai ales pentru cei care călătoresc frecvent. Funcțiile moderne, ajustarea dimensiunii textului, căutarea rapidă a informațiilor sau evidențierea pasajelor, facilitează lectura și studiul. Cartea digitală reduce consumul de hârtie și costurile de producție, însă dispozitivele electronice implică utilizarea resurselor tehnologice, consumul de energie, dar și expunerea îndelungată la ecrane ce poate provoca oboseală oculară și dificultăți de concentrare.

Personal, preferința mea se îndreaptă spre volumul de carte tipărită. Am păstrat și acum obiceiul de a face adnotări,  însemnări, note marginale, datări pe pagini, ceea ce dă cărții o valoare sentimentală și personală. Chiar dacă hârtia se îngălbenește, devine casantă sau se pătează din cauza oxidării și a condițiilor de păstrare, iar legătura care o ține, cotorul devenind rotunjit sau deteriorat.

Dacă gândim din perspectivă ecologică și economică, disputa dintre cele două tipuri de carte va rămâne mereu complexă. Important este să conștientizăm că cele două cărți, cartea clasică și cea digitală, nu trebuie privite ca rivale, ci ca două forme complementare ale lecturii moderne. Alegerea dintre cele două depinde de nevoile, preferințele și stilul de viață ale fiecăruia dintre noi. Într-o lume aflată în continuă schimbare, esențial nu este suportul lecturii, ci păstrarea interesului pentru cunoaștere și cultură.

Așadar, cartea tipărită își va păstra rolul într-o societate dominată de rapiditate și consum superficial de informație. Cred că viitorul  lecturii nu va presupune dispariția cărții tipărite, ci coexistența  dintre tradiție și inovație, de reflecție și mai ales apropiere de universul ideilor.

În concluzie: trecerea anilor ridează pielea și deteriorează volumele de carte, dar nu pot schimba lectura sufletului, acolo unde întâlnirea este autentică cu sine și cu lumea și care apropie oamenii de sens și de emoție.

Dan Bucă,

Consilier în cadrul Precturii județului Maramureș

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți