PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (X). Andreea Sava: O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

Cărțile tipărite au, pentru mine, ceva ce tehnologia nu va putea înlocui niciodată: emoție. Au mirosul acela specific de hârtie care păstrează amintiri, au pagini care se îngălbenesc odată cu timpul și au capacitatea de a transforma lectura într-o experiență personală, intimă și profundă.

O carte print nu înseamnă doar informație. Înseamnă liniștea unui moment petrecut cu tine însuți. Înseamnă semne de carte uitate între pagini, colțuri îndoite, notițe scrise în grabă și emoția de a reveni, peste ani, la un fragment care cândva te-a atins.

Trăim într-o lume extrem de digitalizată, în care citim rapid, pe fugă, printre notificări și ecrane. Tocmai de aceea, lectura tradițională devine aproape un act de reconectare. Cartea tipărită te obligă să încetinești, să ai răbdare, să simți și să fii prezent.

Cred că o carte are și „gust”. Gustul copilăriei pentru mulți dintre noi. Gustul serilor în care citeam sa ma relaxez, al bibliotecilor în care descopeream lumi noi sau al manualelor și romanelor care ne-au format.

În activitatea mea profesională, lucrând cu copii, tineri și familii, am înțeles că poveștile au puterea de a apropia oameni, de a construi punți și de a da voce unor experiențe care, altfel, poate ar rămâne nerostite. Tocmai de aceea, anul trecut am contribuit impreuna cu colega mea, la realizarea volumului „Eu sunt Luchian”, o carte care reunește povești de viață ale copiilor și tinerilor din cadrul Centrului de Zi „Ștefan Luchian”.

Am văzut atunci cât de mult poate însemna o carte tipărită pentru oameni. Faptul că poți ține în mâini o poveste, că o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani oferă un alt tip de valoare emoțională.

Cartea print nu este doar un obiect. Este memorie, emoție și prezență.

Și cred că, indiferent cât de mult va evolua tehnologia, vor exista mereu oameni care vor alege să simtă mirosul unei cărți noi și să întoarcă paginile unei povești adevărate.

Andreea Sava,

șef serviciu Centrul de zi pentru copii și tineri cu nevoi speciale “Ștefan Luchian” Baia Mare

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Campania invită cititorii, autorii, profesorii, bibliotecarii și toți cei interesați de cultură să își exprime punctul de vedere asupra temei propuse, într-un spațiu de dezbatere deschis și liber. Contribuțiile nu sunt limitate ca dimensiune, organizatorii încurajând opinii autentice, personale și argumentate.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte Camera de Comerț și Industrie Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile