PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XVII). Gabriela Hofer: Cărțile tipărite rămân artefacte culturale

„Ce miros și ce gust au cărțile print!?”. Este o întrebare la care, generația mea, 50+, are răspuns. Noi știm ce înseamnă lectura tradițională, știm ce înseamnă să ții o carte pe palme, iar degetele să-ți atingă foile si să simți mirosul și gustul (metaforic vorbind) fiecărei pagini.

Mirosul unei cărți tipărite nu e doar un miros. E o mașină a timpului: paginile tipărite aduc cu ele foşnetul atelierelor, cerneala și hârtia, iar volumele vechi aduc mirosul prafuit al bibliotecilor, al verii petrecute citind pe o verandă sau al vacanțelor în care am descoperit primul nostru erou. Acest miros trezește emoții, declanșează memorii, ceva ce ecranul nu poate reproduce.

„Gustul” cărții print este răbdarea: cititul paginat ne obligă la un ritm, la savorarea frazelor, la pauze conștiente. Întoarcerea unei file e actul unei alegeri, să continui sau să rămâi în moment. Așa învățăm să degustăm limbajul, să mestecăm ideile, să ne formăm păreri, nu prin scroll rapid.

A ține o carte tipărită în mână înseamnă a sta față în față cu ideea autorului. Semnele lăsate pe copertă, notițele de pe margine, filele îndoite sau semnul de carte, toate spun o poveste despre relația noastră cu textul.

La deschiderea unei cărți este un ritual: lumina, locul preferat, ritmul respirației. Cartea tipărită structurează timpul: pagini citite se adună ca niște repere vizibile ale progresului. Ritualul întărește învățarea, relaxarea și bucuria de a fi prezent.

Copii de azi trebuie formați ca cititori. Copiii învață lectura și prin abrazivitatea hârtiei, prin întoarcerea paginilor și prin imaginile care ocupă real spațiu. Cărțile tipărite dezvoltă atenția, coordonarea ochi-mână și dragostea pentru obiectul carte. Un copil care simte o carte devine un adult care o prețuiește.

Cărțile tipărite rămân artefacte culturale. Ele pot fi colecționate, puse în biblioteci, cercetate peste decenii. Sunt mărturii tangibile ale gândirii unui timp. Protejând lectura print, protejăm memoria colectivă.

Să citim în print nu înseamnă a respinge tehnologia, ci a păstra un echilibru. Aroma și „gustul” cărților tipărite ne amintesc de umanitatea lecturii: de emoție, tactilitate, rigoare și repaus.

Vă invit să deschideți o carte, să inspirați adânc aerul hârtiei, să întoarceți o filă și să vă lăsați surprinși de ce poate însemna o lectură trăită cu toate simțurile.

Gabriela Hofer,

Consilier municipal Baia Mare

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți

(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii

(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură