PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XIX). Liliana Moga: O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri

Într-o lume în care ecranele luminează necontenit zilele și nopțile noastre, cartea tipărită rămâne unul dintre puținele refugii în care gândul poate respira în liniște. Ea nu vibrează, nu trimite notificări și nu cere nimic în schimb, ci doar răbdare, atenție și disponibilitatea de a te lăsa purtat de cuvinte.

Lectura tradițională este mai mult decât un simplu act de informare; ea reprezintă o întâlnire intimă dintre cititor și text. Atunci când ții o carte în mâini, simți textura paginilor, auzi foșnetul lor și percepi mirosul inconfundabil de hârtie și cerneală. Toate aceste detalii transformă lectura într-o experiență completă, care implică nu doar mintea, ci și simțurile.

O carte tipărită are puterea de a încetini timpul. Întoarcerea fiecărei pagini devine un gest deliberat, iar pauzele dintre capitole oferă clipe de reflecție. Spre deosebire de lectura digitală, unde tentația de a deschide o altă fereastră este mereu prezentă, lectura pe hârtie favorizează concentrarea profundă și înțelegerea autentică a textului.

Mai mult decât atât, cărțile păstrează urmele trecerii noastre prin ele: colțuri îndoite, sublinieri, notițe pe margine, o floare presată între pagini sau o dedicație scrisă cu ani în urmă. Astfel, ele devin obiecte încărcate de memorie și emoție, adevărate arhive ale vieții noastre interioare.

Bibliotecile personale spun, fără cuvinte, povestea celui care le-a construit. Fiecare volum a fost ales, citit, iubit și redescoperit. O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri.

În fața tehnologiei, cartea tipărită nu este un obiect depășit, ci o formă de rezistență culturală. Ea ne învață răbdarea, cultivă imaginația și oferă acea liniște rară în care gândurile se așază în ordine.

De aceea, lectura tradițională merită apărată. O carte nu este doar un suport pentru cuvinte, ci un spațiu viu în care mintea se adâncește, sufletul se limpezește, iar timpul capătă sens. În paginile ei, nu găsești doar informație, ci și bucuria simplă și profundă de a fi, pentru câteva clipe, singur cu tine și cu lumea ideilor.

Liliana Moga,

Ex subprefect de Maramureș

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți

(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii

(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură

(XVII). Gabriela Hofer (consilier municipal): Cărțile tipărite rămân artefacte culturale

(XVIII). Ionel Bogdan (deputat): Copiii trebuie să crească într-o casă în care există cărți