PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XX). Crina Chilat: Cărțile spun ceva despre cine suntem, ce iubim, ce am învățat și despre ce vrem să lăsăm mai departe

Pentru mine, cărțile tipărite au, înainte de toate, mirosul copilăriei. Un miros greu de descris exact, dar imposibil de uitat, amestec de hârtie, cerneală, rafturi pline de tipărituri și liniște. Îl asociez instinctiv cu mama mea, care a fost bibliotecară o viață întreagă. Am crescut printre cărți, iar pentru mine biblioteca nu a fost doar un loc, ci o stare: un spațiu al calmului, al descoperirii și al poveștilor care deschideau lumi întregi.

Și astăzi, când intru într-o librărie sau când primesc o carte nouă, primul gest este același: o răsfoiesc și îi simt mirosul. În clipa aceea retrăiesc, fără să vreau, momentele magice ale copilăriei — după-amiezi petrecute printre rafturi, emoția unei cărți noi, vocea mamei recomandând autori și povești. Cartea tipărită are această putere extraordinară de a păstra emoții, de a deveni nu doar obiect cultural, ci și memorie afectivă.

Prețuiesc foarte mult cărțile. La noi în casă au întotdeauna un loc de cinste, pentru că ele spun ceva despre cine suntem, despre ce iubim, despre ce am învățat și despre ce vrem să lăsăm mai departe. O bibliotecă nu înseamnă doar volume așezate frumos pe rafturi, ci bucăți de viață, de timp și de suflet.

Cred că, indiferent cât de mult avansează tehnologia, lectura tradițională nu își va pierde farmecul. Nimic nu poate înlocui atingerea unei pagini, semnul de carte uitat între file, notițele scrise pe margine sau emoția unei cărți dăruite cu drag. Cartea tipărită creează o legătură profund umană între cititor și poveste, o legătură pe care ecranele nu reușesc să o reproducă pe deplin.

De aceea, pentru mine, cărțile print nu au doar miros și gust. Au memorie, căldură și acasă.

Crina Chilat,

Parlamentar

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți

(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii

(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură

(XVII). Gabriela Hofer (consilier municipal): Cărțile tipărite rămân artefacte culturale

(XVIII). Ionel Bogdan (deputat): Copiii trebuie să crească într-o casă în care există cărți

(XIX). Liliana Moga: O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri