PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XXII). Groza Călin: Lectura tradițională este o formă de rezistență culturală

Într-o lume în care aproape totul se consumă rapid, pe ecrane luminoase și în doar câteva secunde, cartea tipărită continuă să rămână un refugiu. Are ceva ce tehnologia nu poate reproduce: mirosul hârtiei, foșnetul paginilor, emoția atingerii și liniștea pe care o oferă cititorului.

Cât de multe ne pot transmite cărțile… Niște simple coli de hârtie pe care stau cuminți, înșiruite, mii de cuvinte. Și totuși, din ele se nasc lumi întregi. Atunci când deschidem o carte și începem să citim, pășim într-un univers nou. Personajele ne întâmpină încă de la primele pagini, ne iau de mână și ne poartă în aventura lor, prin alte vremuri, alte destine și alte emoții. Iar la final realizăm că nu mai suntem aceiași: suntem mai bogați în cunoștințe, în trăiri și în înțelegerea lumii.

Cartea tipărită nu înseamnă doar informație. Înseamnă experiență. Fiecare volum are propriul său miros, acel amestec de cerneală, hârtie și timp, care nu poate fi descărcat de pe internet. O bibliotecă veche are parfumul amintirilor, iar o carte nouă poartă prospețimea începutului. Cititorii adevărați știu că există o bucurie aparte în a răsfoi paginile și în a descoperi printre ele semne de carte uitate, notițe sau flori presate.

Dacă luăm în palme o carte și hotărâm să intrăm în intimitatea ei, atunci trebuie să o îngrijim și să o protejăm. O facem din respect pentru scriitorul care a muncit luni sau poate ani întregi pentru a pune pe hârtie imaginația, ideile și stările care îl frământau. Între cititor și autor se înfiripă astfel o complicitate tăcută, un respect reciproc care depășește timpul.

Cartea tipărită are și „gust”. Gustul serilor liniștite, al ceaiului băut încet, al ploilor ascultate la fereastră și al momentelor în care lumea pare să se oprească pentru câteva clipe. Sunt zile în care simțim nevoia să respirăm adânc și să ne bucurăm de singurul prieten care nu ne va dezamăgi niciodată: cartea preferată. Și nu în orice format, ci tipărită, ținută aproape, simțită și trăită.

Lectura tradițională nu este doar un obicei vechi, ci o formă de rezistență culturală. În fața vitezei și a superficialității moderne, cartea tipărită ne învață răbdarea, imaginația și bucuria de a descoperi sensuri profunde. Ea nu se citește în grabă și nu dispare printr-un simplu „scroll”. Rămâne acolo, pe raft, așteptând să fie redeschisă și retrăită.

Poate că tocmai acesta este adevăratul miros și adevăratul gust al cărților tipărite: mirosul liniștii și gustul timpului petrecut cu noi înșine.

Groza Călin,

Deputat

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți

(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii

(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură

(XVII). Gabriela Hofer (consilier municipal): Cărțile tipărite rămân artefacte culturale

(XVIII). Ionel Bogdan (deputat): Copiii trebuie să crească într-o casă în care există cărți

(XIX). Liliana Moga (ex-subprefect): O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri

(XX). Crina Chilat (deputat): Cărțile spun ceva despre cine suntem, ce iubim, ce am învățat și despre ce vrem să lăsăm mai departe

(XXI). Sorin Vlașin (senator): Istoria se va scrie în continuare pe baza documentelor, lucrărilor și cărților scrise