PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XXIV). Cătălin Țineghe: Citește o carte! Te vei simți mai împlinit!

Să citești o carte pare o provocare în zilele noastre. Ai atâtea opțiuni online, încât aproape că nu mai simți… să simți mirosul unei cărți ieșite proaspăt de la tipar.

Dar știți ce este fascinant? Că tocmai ăsta este farmecul unei cărți. Ideea în sine, gestul în sine, de a deschide o carte, îți descoperă o nouă lume. Fie că ești pasionat de poezie sau proză, de știință, religie sau criminalistică, descoperi lumi noi, în care te poți proiecta și din care poți învăța.

Cred că vă aduceți aminte faptul că foarte mulți adoptau narativul, în cazul unui bestseller, că „aștept filmul, nu citesc cartea”. Ei bine, dragilor, vă înșelați amarnic. Uite, vă dau un exemplu. Am citit, adolescent pasionat fiind, seria Harry Potter. Mi-au plăcut filmele, dar să știți că am citit cărțile întâi. Aceeași poveste, două versiuni diferite.

Revenind la cărțile pe hârtie, cele pe care le poți mirosi fizic, m-aș arunca la faptul că mi-a plăcut, la un moment dat, seria lui Coehlo. Cu toate că unele mesaje erau controversate, dacă extragi ceea ce ar fi mai bun, tragi niște învățături psihologice sănătoase. Probabil că s-ar găsi mulți care să fie în dezacord cu mine în privința asta. M-aș bucura să aud că cineva a citit mesajele și că mă contestă, măcar ar fi o dezbatere productivă, mult peste dezbaterile politice grețoase de la TV, cu șoșoci și simioni.

Dar dacă tot vorbim despre citit, aș recomanda celor care… citesc aceste rânduri, să lectureze cartea de căpătâi: Biblia. Înainte de a vorbi de Dumnezeu, așa cum o fac cei autointitulații „suveraniști” (cuvânt folosit totalmente greșit în acest context), haideți să învățăm Cuvântul Domnului, cel adevărat. Nu ca și Călin Georgescu, cel care citează din „Stăpânul Inelelor” (fapt dovedit). Haideți să citim Biblia, atunci când vorbim despre Dumnezeu. Cred cu tărie în Divinitate și tocmai de aceea recomand lectura Bibliei cap-coadă. Învățătura reală și neinterpretată de culte paralele. Este o plăcere să descoperi Cuvântul real al Domnului.

Ce vreau să spun este că avem nevoie să citim cartea, având-o în mână. Nu simți foile date la o parte atunci când o faci online. În plus, v-aș întreba ce ne-am face dacă am rămâne fără Internet sau curent electric? Zero online sau arhivă.

Și fiindcă vorbim despre conceptul de arhivă… V-aș recomanda să redescoperiți istoria locului în care vă aflați. În cazul nostru, Baia Mare. Sub coordonarea redactorului-șef Dorin Ștef, cu fotografiile adunate cu grijă de Florin Pușcaș și de la Muzeul de Istorie și Arheologie Maramureș, subsemnatul, Cătă Țineghe, am fost cel mai complex contributor la cele două volume din „Baia Mare de altădată”. Ce reprezintă acest proiect? Este un proiect care și-a propus să elaboreze istoria orașului din perspectiva omului simplu. Vă invit să lecturați poveștile adunate de colegii mei și de mine de-a lungul vremii și să admirați fotografiile atașate, pentru a afla istoria locului în care vă aflați acum. Cu siguranță că lumea s-a schimbat, dar cartea este un must-have pentru cultură și continuitate. Dacă te-am convins, ia o carte în mână, miroase-o și apoi spune-mi dacă am greșit cu ceva! Locul cărților este în bibliotecă, sub pernă, dar nu în foc. Citește o carte! Te vei simți mai împlinit!

Cătălin ȚINEGHE,

Jurnalist

Nota redacției:

Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.

Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.

Articole apărute:

(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg

(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor

(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște

(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format

(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață

(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac

(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie

(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost

(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile

(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani

(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar

(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi

(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți

(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale

(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii

(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură

(XVII). Gabriela Hofer (consilier municipal): Cărțile tipărite rămân artefacte culturale

(XVIII). Ionel Bogdan (deputat): Copiii trebuie să crească într-o casă în care există cărți

(XIX). Liliana Moga (ex-subprefect): O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri

(XX). Crina Chilat (deputat): Cărțile spun ceva despre cine suntem, ce iubim, ce am învățat și despre ce vrem să lăsăm mai departe

(XXI). Sorin Vlașin (senator): Istoria se va scrie în continuare pe baza documentelor, lucrărilor și cărților scrise

(XXIII). Costel Pîrvănoiu (consilier municipal): Poate că viitorul aparține tehnologiei. Dar sufletul culturii va rămâne mereu legat de cartea tipărită