PLEDOARIE PENTRU CARTEA TIPĂRITĂ (XXIII). Costel Pîrvănoiu: Poate că viitorul aparține tehnologiei. Dar sufletul culturii va rămâne mereu legat de cartea tipărită
Cartea tipărită nu este doar un obiect. Ea respiră. Are pulsul ei tăcut, ascuns între coperți, acolo unde hârtia păstrează urmele gândurilor unui autor și răbdarea unei lumi care încă mai știe să se oprească pentru a simți. O carte adevărată nu se citește doar cu ochii, ci cu toate simțurile. O atingi, îi auzi foșnetul paginilor, îi privești semnele timpului și, mai ales, îi simți mirosul, acel amestec de cerneală, lemn și taină, care te trimite cu gândul la pădurea din care s-a născut hârtia și la mintea din care s-a născut povestea.
Cei care au pășit măcar o dată într-o tipografie știu că acolo nu se fabrică simple cărți. Acolo se nasc lumi. Mirosul acela greu de descris, de cerneală proaspătă și hârtie încă vie, rămâne întipărit în memorie ca o promisiune: aceea că fiecare pagină va deschide o ușă către altă existență. Într-o tipografie înțelegi că o carte nu apare dintr-un clic, ci din muncă, din pasiune, din răbdare și din dorința omului de a lăsa ceva în urmă.
Astăzi, tehnologia ne-a făcut viața mai rapidă, mai comodă, mai zgomotoasă. Copiii ating ecrane înainte de a învăța să întoarcă o pagină. Ascultă povești înainte de a descoperi bucuria de a le imagina singuri. Totul curge repede, automat, fără oprire. Dar tocmai aici cartea tipărită devine un refugiu. Ea ne obligă să încetinim. Să ne concentrăm. Să fim prezenți. Când citești o carte adevărată, nu doar consumi informație,construiești imagini, emoții, lumi interioare.
O voce digitală îți spune povestea. Cartea însă te face să o trăiești.
În fața unui ecran, atenția se fragmentează. Notificările intră peste gânduri, iar lectura devine o fugă printre distrageri. În schimb, cartea tipărită are puterea rară de a crea liniște. Ea te desprinde de agitația lumii și te așază într-un dialog profund cu tine însuți. În lumina unei veioze, cu o carte în mâini, omul redescoperă poate cea mai simplă și mai importantă formă de libertate: aceea de a gândi în tihnă.
Cartea tipărită are și o memorie afectivă pe care tehnologia nu o poate reproduce. Îți amintești unde ai subliniat un pasaj, unde ai vărsat o lacrimă, unde ai îndoit o pagină într-o noapte târzie. O carte păstrează urmele vieții tale printre rânduri. Devine parte din tine. O poți dărui, o poți moșteni, o poți regăsi după ani și, deschizând-o, să simți că timpul nu a trecut degeaba.
Poate că viitorul aparține tehnologiei. Dar sufletul culturii va rămâne mereu legat de cartea tipărită. Pentru că omul nu are nevoie doar de informație. Are nevoie de emoție, de apropiere, de ritual, de liniștea aceea sacră dintre două pagini care se deschid încet.
Iar cât timp va exista cineva care să miroasă o carte nouă înainte de a o citi, cartea tipărită nu va muri niciodată.
Costel PÎRVĂNOIU,
consilier municipal Baia Mare
Nota redacției:
Cotidianul Glasul Maramureșului a declanșat o campanie de presă sub forma unei mese rotunde cu tema „Ce miros și ce gust au cărțile print? Pledoarie pentru lectura tradițională”, un demers jurnalistic dedicat reflecției asupra rolului cărții tipărite în societatea contemporană.
Prin această inițiativă, organizatorii își propun să deschidă un dialog amplu despre lectura în format tipărit, despre valoarea ei culturală și emoțională, dar și despre locul pe care cartea clasică îl mai ocupă într-o lume tot mai digitalizată, dominată de ecrane și conținut online.
Articole apărute:
(I). Mia Hodiș (redactor-şef la Editura Galaxia Gutenberg): Povestea unei cărți-copile din Galaxia Gutenberg
(II). Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”): Cartea – trecut, prezent și, mai ales, viitor
(III). Dana Buzura-Gagniuc (manager al Revistei “Nord Literar”): Cartea – cea mai frumoasă liniște
(IV). Gabriel Zetea (președintele CJM): Mirosul și gustul cărților care ne-au format
(V). Călin Dragoș (actor): Am citit „Crimă și pedeapsă” de două ori în viață
(VI). Ovidiu Morar (directorul executiv AJPIS Maramureș): Cărțile au miros de portocale și gust de cozonac
(VII). Florentin Tuș (președinte CCI Maramureș): Cărțile din biblioteca familiei mele au miros de tipar, de timp și de memorie
(VIII). Maria Stoica (jurnalistă): Cărțile print au miros de acasă. De liniște. De timp petrecut cu rost
(IX). Liviu Musca (poet): Îmbrățișarea lecturii tradiționale poate îmbunătăți viețile și poate încuraja conexiunile
(X). Andreea Sava (șef serviciu Centrul “Luchian” Baia Mare): O cartea print o poți răsfoi, păstra, dărui sau redescoperi peste ani
(XI). Oana Leșiu (muzeograf): Și azi citesc cu drag și respect pentru autor, carte, editură, librar
(XII). Robert Cotos (președinte Asociația Maramureș Heritage): Lectura ca punte între două lumi
(XIII). Silviu Costin (manager în domeniul asigurărilor): Îmi place să primesc și să ofer cărți cu diferite ocazii. Îmi place să citesc cărți
(XIV). Dan Bucă (consilier în cadrul Precturii județului Maramureș): Despre frumusețea și liniștea lecturii tradiționale
(XV). Iustin Talpoș (ex-senator): Cartea rămâne un refugiu al cunoașterii și al culturii
(XVI). Mircea Paușeniuc (jurnalist freelancer): Marile culturi ale lumii s-au construit prin scris și prin lectură
(XVII). Gabriela Hofer (consilier municipal): Cărțile tipărite rămân artefacte culturale
(XVIII). Ionel Bogdan (deputat): Copiii trebuie să crească într-o casă în care există cărți
(XIX). Liliana Moga (ex-subprefect): O carte poate fi împrumutată, dăruită sau moștenită, traversând generații și purtând cu ea nu doar idei, ci și amintiri
(XX). Crina Chilat (deputat): Cărțile spun ceva despre cine suntem, ce iubim, ce am învățat și despre ce vrem să lăsăm mai departe
(XXI). Sorin Vlașin (senator): Istoria se va scrie în continuare pe baza documentelor, lucrărilor și cărților scrise
